10 definiții pentru purulență
Explicative DEX
PURULENȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence.
PURULENȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
purulență sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~țe / E: fr purulence] (Rar) Supurație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURULENȚĂ s.f. Starea a tot ce este purulent. [< fr. purulence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURULENȚĂ s. f. faptul de a fi purulent. (< fr. purulence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PURULENȚĂ ~e f. Stare purulentă. /<fr. purulence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
purulență s. f., g.-d. art. purulenței; pl. purulențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
purulență s. f., g.-d. art. purulenței; pl. purulențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
purulență s. f., g.-d. art. purulenței; pl. purulențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PURULENȚĂ s. (MED.) supurație, (rar) supurare. (~ unei plăgi.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PURULENȚĂ s. (MED.) supurație, (rar) supurare. (~ unei plăgi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
purulență, purulențesubstantiv feminin
etimologie:
- purulence DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.