2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

PURICAT, puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica.

PURICAT, puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica.

PURICĂTURĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură.

PURICĂTURĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură.

purecat sn vz puricat

purecătu sf vz puricătură

purechet sn vz puricat

puricat sn [At: RUSSO, S. 77 / V: ~rec~, (îvr) ~rechet / Pl: ~uri / E: purica1] 1-2 Puricare (1-2).

puricătu sf [At: POLIZU / V: ~rec~ / Pl: ~ri / E: purica + -ătură] 1-2 Puricare (1-2). 3 (Fig; rar) Bătaie zdravănă dată cuiva.

Ortografice DOOM

puricat (pop., fam.) s. n., pl. puricaturi

puricătu (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricăturii; pl. puricături

puricat (pop., fam.) s. n., pl. puricaturi

puricătu (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricăturii; pl. puricături

puricat s. n., pl. puricaturi

puricătu s. f., g.-d. art. puricăturii; pl. puricături

Sinonime

PURICAT s. v. puricare.

PURICAT s. puricare, puriceală.

Intrare: puricat (s.n.)
puricat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricat
  • puricatul
  • puricatu‑
plural
  • puricaturi
  • puricaturile
genitiv-dativ singular
  • puricat
  • puricatului
plural
  • puricaturi
  • puricaturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purechet
  • purechetul
  • purechetu‑
plural
  • purecheturi
  • purecheturile
genitiv-dativ singular
  • purechet
  • purechetului
plural
  • purecheturi
  • purecheturilor
vocativ singular
plural
purecat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecat
  • purecatul
  • purecatu‑
plural
  • purecaturi
  • purecaturile
genitiv-dativ singular
  • purecat
  • purecatului
plural
  • purecaturi
  • purecaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: puricătură
puricătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricătu
  • puricătura
plural
  • puricături
  • puricăturile
genitiv-dativ singular
  • puricături
  • puricăturii
plural
  • puricături
  • puricăturilor
vocativ singular
plural
purecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecătu
  • purecătura
plural
  • purecături
  • purecăturile
genitiv-dativ singular
  • purecături
  • purecăturii
plural
  • purecături
  • purecăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puricat, puricaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi purica DEX '09 DEX '98

puricătu, puricăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Purica + -ătură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.