dexonline

PURICAT, puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica.

puricat sn [At: RUSSO, S. 77 / V: ~rec~, (îvr) ~rechet / Pl: ~uri / E: purica¹] 1-2 Puricare (1-2).

purecat sn vz puricat

purechet sn vz puricat

puricat (pop., fam.) s. n., pl. puricaturi

puricat (pop., fam.) s. n., pl. puricaturi

puricat s. n., pl. puricaturi

PURICAT s. v. puricare.

PURICAT s. puricare, puriceală.

Intrare: puricat (s.n.)

puricat² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	puricat	puricatul puricatu‑
nominativ-acuzativ	plural	puricaturi	puricaturile
genitiv-dativ	singular	puricat	puricatului
genitiv-dativ	plural	puricaturi	puricaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

purecat² (s.n.) substantiv neutru

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

1. popular familiar Faptul de a (se) purica. DEX '09 DEX '98

sinonime: puricare puriceală puricătură

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.