8 definiții pentru purceluș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURCELÚȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purcelaș. – Purcel + suf. -uș.

PURCELÚȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purcelaș. – Purcel + suf. -uș.

purceluș, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: purcel + -uș] 1-10 smf (Șhp) Purcel (1-10). 11-12 smf (Fam) Epitet alintător dat copiilor (dolofani). 13 sf (Reg) Pasăre de culoare sură spre maroniu pe spate și albă pe pântece, care trăiește prin grădini Si: (reg) pitulice, țâț (Sylvia curruca). 14 sf (Reg) Pasăre de culoare măslinie pe spate, albă pe gât și pe pântece, care își face cuibul prin tufișuri și prin iarbă Si: (reg) pitulice, scrofiță (Sylvia hortensis). 15 sf (Reg; îc) ~ă-neagră Pasăre mică, de culoare sură închis pe spate și sură deschis pe burtă, care trăiește prin tufișuri și prin păduri și cântă plăcut Si: pitulice (Sylvia atricapilla). 16 sf (Mpp; reg) Pușchea.

PURCELÚȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. Și nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige, înjungheat, nejupuit, Ca un purceluș pîrlit. TEODORESCU, P. P. 295. Am un purceluș cu mațele de oțel (Lacătul). GOROVEI, C. 194.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

purcelúș (fam.) s. m., pl. purcelúși

purcelúș s. m., pl. purcelúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURCELÚȘ s. (ZOOL.) (reg.) purcălaș, purcelaș.

PURCELUȘ s. (ZOOL.) (reg.) purcălaș, purcelaș.

Intrare: purceluș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purceluș
  • purcelușul
  • purcelușu‑
plural
  • purceluși
  • purcelușii
genitiv-dativ singular
  • purceluș
  • purcelușului
plural
  • purceluși
  • purcelușilor
vocativ singular
  • purcelușule
  • purcelușe
plural
  • purcelușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

purceluș

  • 1. Diminutiv al lui purcel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: purcelaș purcălaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • Și nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige, înjungheat, nejupuit, Ca un purceluș pîrlit. TEODORESCU, P. P. 295.
      surse: DLRLC
    • Am un purceluș cu mațele de oțel (Lacătul). GOROVEI, C. 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Purcel + sufix -uș
    surse: DEX '09 DEX '98