PUPEZEA, -ICĂ, pupezele, s. f. 1. Diminutiv al lui pupăză. 2. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Din pupăză.

pupezea sf [At: BRANDZA, PL. 545 / V: (reg) ~elă, ~păz~ / Pl: ~ele / E: pupăză + -ea] 1-2 (Orn; șhp) Pupejoară (1-2). 3-8 (Fig; șhp) Pupejoară (3-8). 9-10 (Mpl) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 11-12 (Mpl) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger).

pupăzea sf vz pupezea

pupezelă sf vz pupezea

pupezică sf [At: H XI, 389 / Pl: ~ele / E: pupăză + -ică] 1-2 (Orn; șhp) Pupejoară (1-2). 3-8 (Fig; șhp) Pupejoară (3-8). 9-10 (Mpl) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 11-12 (Mpl) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger).

PUPEZELE s. f. pl. Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Pupăză + suf. -ele.

PUPEZELE s. f.. pl. Plantă erbacee de pădure din familia leguminoaselor, cu frunze lucioase, cu flori întîi roșii, apoi albastre și la urmă verzui (Orobus vernus); pupăză; orăstică.

PUPEZELE f. pl. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze compuse și flori purpurii, mai apoi albastre și la urmă verzi, grupate în formă de ciorchine. /pupăză + suf. ~ele

!pupezea/pupezică s. f., art. pupezeaua/pupezica, g.-d. art. pupezelei; pl. pupezele, art. pupezelele

!pupezică (rar) s. f., g.-d. art. pupezelei; pl. pupezele

pupezele s. f. pl.

PUPEZELE s. pl. v. orăstică, pupăză.

pupezele s. pl. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ.

pupezea, pupezele, s.f. (reg.) 1. pupăză mică, pupejoară. 2. plantă erbacee din familia leguminoaselor; orăstică.