9 definiții pentru pupezea pupezică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUPEZEÁ, -ÍCĂ, pupezele, s. f. 1. Diminutiv al lui pupăză. 2. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Din pupăză.

PUPEZÉLE s. f. pl. Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus).Pupăză + suf. -ele.

PUPEZÉLE s. f.. pl. Plantă erbacee de pădure din familia leguminoaselor, cu frunze lucioase, cu flori întîi roșii, apoi albastre și la urmă verzui (Orobus vernus); pupăză; orăstică.

PUPEZÉLE f. pl. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze compuse și flori purpurii, mai apoi albastre și la urmă verzi, grupate în formă de ciorchine. /pupăză + suf. ~ele


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pupezeá/pupezícă s. f., art. pupezeáua/pupezíca, g.-d. art. pupezélei; pl. pupezéle, art. pupezélele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUPEZÉLE s. pl. v. orăstică, pupăză.

pupezele s. pl. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pupezeá, pupezéle, s.f. (reg.) 1. pupăză mică, pupejoară. 2. plantă erbacee din familia leguminoaselor; orăstică.

Intrare: pupezea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupezea
  • pupezeaua
plural
  • pupezele
  • pupezelele
genitiv-dativ singular
  • pupezele
  • pupezelei
plural
  • pupezele
  • pupezelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupezi
  • pupezica
plural
  • pupezele
  • pupezelele
genitiv-dativ singular
  • pupezele
  • pupezelei
plural
  • pupezele
  • pupezelelor
vocativ singular
plural