pupă¹ sf [At: MAIOR, T. 18/19 / Pl: ~pe / E: fr poupe] Parte de dinapoi a unei nave.

pupă² sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~pe / E: lat pupa] (Ent) Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, reprezentând faza de trecere de la larvă la adult Si: nimfă, (pop) păpușă.

pupă³ sf [At: MAT. DIALECT. I, 266 / Pl: ~pe / E: nct] (Reg) Cartof copt.

PUPĂ², pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor grupe de insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă, crisalidă, păpușă.

PUPĂ¹, pupe, s. f. Partea de dinapoi a unei nave. Adusă de curent, pupa monitorul alunecă la vale. BOGZA, A. Î. 312. La pupă, pe dunetă, toate erau împodobite cu mult gust. BART, S. M. 26.

PUPĂ² s.f. Nimfă (3) [în DN]; crisalidă. [< fr. pupe, cf. lat. pupa – fetiță].

PUPĂ¹ s.f. Partea de dinapoi a unei nave. [< fr. poupe, cf. lat. puppis].

PUPĂ¹ s. f. partea din spate a unei nave. (< fr. poupe)

PUPĂ² s. f. nimfă (2). (< fr. pupe, lat. pupa)

PUPĂ¹ ~e f. (în opoziție cu proră) Parte posterioară a unei nave. /<fr. poupe

PUPĂ² ~e f. 1) Stadiu intermediar între larvă și faza adultă din metamorfoza unor insecte; nimfă. 2) Organism de insectă aflat în acest stadiu de dezvoltare. /<lat. pupa

pupă f. partea de dinapoi a corăbiei.

1) *púpă f., pl. e (lat. pŭppis, it. poppa; fr. poupe [din it.]). Coada corăbiiĭ. V. proră.

2) *púpă f., pl. e (lat. pupa, păpușă. V, pupilă, pleoapă, copil și cocă 1). Șt. Nat. Crisalidă, gogoașă de insect lepidopter, forma dintre omidă și fluture.

!pupa² (nav.)/pupă s. f., art. pupa, g.-d. art. pupei; pl. pupe

pupă v. pupa

pupă s. f., g.-d. art. pupei; pl. pupe

pupa (direcție) s. f. invar.

pupă (larvă, parte a navei) s. f., g.-d. art. pupei, pl. pupe

PUPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoașă, păpușă. (~ a unui fluture.)

PUPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoașă, păpușă. (~ a unui fluture.)

pupă, pupe, s.f. (reg.) cartof copt.