11 definiții pentru pupăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre pupeze) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ăi.

pupăi vi [At: LB / Pzi: ~esc, (înv) pupăi / E: pup1 + -ăi] 1 (D. pupeze) A scoate sunete caracteristice speciei Si: (reg) a pupui2 (1). 2 (Pfm; d. oameni) A flecări. 3 (Reg; d. broaște) A orăcăi.

PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupeze) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ăi.

PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupăză) A scoate strigăte caracteristice speciei. [Pupăza] pupăind toată ziua ca o nebună. MARIAN, O. I 13. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti, a defăima. Toți defăimătorii sînt numiți «pupeze» și se zice că «pupăiesc», adică clevetesc. MARIAN, O. II 176.

A PUPĂÍ pers. 3 ~iéște intranz. (despre pupeze) A scoate sunete înfundate, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „pu-pu-pup”. /pup + suf. ~ăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pupăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. pupăiéște, imperf. 3 sg. pupăiá; conj. prez. 3 să pupăiáscă

pupăí vb., ind. prez. 3 sg. pupăiéște, imperf. 3 sg. pupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pupăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUPĂÍ vb. (reg.) a pupăza, a pupui. (Pupăza ~.)

PUPĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

PUPĂI vb. (reg.) a pupăza, a pupui. (Pupăza ~.)

pupăi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: pupăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupăi
  • pupăire
  • pupăit
  • pupăitu‑
  • pupăind
  • pupăindu‑
singular plural
  • pupăiește
  • pupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pupăiesc
(să)
  • pupăiesc
  • pupăiam
  • pupăii
  • pupăisem
a II-a (tu)
  • pupăiești
(să)
  • pupăiești
  • pupăiai
  • pupăiși
  • pupăiseși
a III-a (el, ea)
  • pupăiește
(să)
  • pupăiască
  • pupăia
  • pupăi
  • pupăise
plural I (noi)
  • pupăim
(să)
  • pupăim
  • pupăiam
  • pupăirăm
  • pupăiserăm
  • pupăisem
a II-a (voi)
  • pupăiți
(să)
  • pupăiți
  • pupăiați
  • pupăirăți
  • pupăiserăți
  • pupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pupăiesc
(să)
  • pupăiască
  • pupăiau
  • pupăi
  • pupăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pupăi

etimologie:

  • [Pu-pu-]pup + sufix -ăi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX