punctiform, ~ă a [At: PARHON, B. 62 / Pl: ~i, ~e / E: fr punctiforme] 1 Care are forma și dimensiunile unui punct (42). 2 Care are puncte (56). 3 (Fiz; d. corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) Care are dimensiuni neglijabile. 4 Care acționează intermitent.

PUNCTIFORM, -Ă, punctiformi, -e, adj. 1. (Med.) În formă de punct (I), ca un punct, cît un punct. Acnee punctiformă. 2. Care acționează din loc în loc, intermitent. 3. (Fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) De dimensiuni neglijabile în raport cu distanțele pînă la corpurile cu care interacționează.

PUNCTIFORM, -Ă adj. 1. În formă de punct, cît un punct. 2. Care acționează din loc în loc; intermitent. 3. De dimensiuni neglijabile în raport cu distanțele pînă la corpurile cu care interacționează. [Cf. fr. punctiforme, lat. punctum – punct, forma – formă].

PUNCTIFORM, -Ă adj. 1. de forma și dimensiunile unui punct. 2. (fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) de dimensiuni neglijabile. 3. care acționează intermitent. (< fr. punctiforme)

PUNCTIFORM ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma sau dimensiunile unui punct. 2) Care apare și dispare la anumite intervale; intermitent. /<fr. punctiforme

punctiform (desp. punc-ti-) s. n., pl. punctiformi; f. punctiformă, pl. punctiforme

punctiform (punc-ti-) s. n., pl. punctiformi; f. punctiformă, pl. punctiforme

punctiform adj. m. (sil. punc-), pl. punctiformi; f. sg. punctiformă, pl. punctiforme

PUNCTI- „punct, pată, gropiță”. ◊ L. punctum „punct, găurice” > fr. puncti-, engl. id. > rom. puncti-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre organe vegetale) prevăzut cu puncte, pete sau gropițe; ~form (v. -form), adj., în formă de punct sau de pată.