punci¹ sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. VIII, 51 / V: (înv) ponci, (rar) punș / S și: punch / Pl: ~uri / E: eg, fr punch] Băutură preparată de obicei dintr-un amestec de portocale, suc de lămâie, zahăr, la care se adaugă rom sau lichior și unele mirodenii.

punci² sn [At: M. D. ENC. / S și: punch / Pl: ~uri / E: eg, fr punch] 1 Calitate a unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive. 2 Lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. 3 (Jazz) Acompaniament instrumental plin de vigoare, cu nuanțe dinamice remarcabile.

PUNCI, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom și alte băuturi alcoolice, zahăr, lămîie, fructe și diverse mirodenii. V. grog. Neculai, adă punciul aici. ALECSANDRI, T. 759. – Pronunțat monosilabic. – Variantă: (învechit) ponci (NEGRUZZI, S. I 74) s. n.

PUNCI¹ s.n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom, zahăr, suc de lămîie, de portocale etc. [< engl., fr. punch].

PUNCI² s.n. 1. Lovitură de pumn puternică la box. 2. (Jaz) Acompaniament instrumental plin de vigoare și nuanțe dinamice remarcabile. [Pl. -uri, scris și punch. / < engl. punch].

PUNCI¹ s. n. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie și zahăr, cu rom sau lichior. (< engl. punch)

PUNCI² s. n. 1. (box) lovitură de pumn puternică. 2. (jaz) acompaniament instrumental plin de vigoare și cu nuanțe dinamice remarcabile. (< engl., fr. punch)

PUNCI ~uri n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom cu zahăr, adăugându-se suc de lămâie sau de portocale și diferite mirodenii. /<engl., fr. punch

*puncĭ n., pl. cĭurĭ (fr. punch, pron. poncĭ, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit pancĭ] cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale puncĭuluĭ). O băutură compusă din apă, ceaĭ, rom cam mult, zahăr și lămîĭe, cu alte cuvinte, rom saŭ rachiŭ amestecat în ceaĭ p. a masca beția.

ponci¹ sn vz punci¹ corectat(ă)

punș sn vz punci¹

PONCI¹ s. n. v. punci.

PUNCH s.n. v. punci².

ponciu n. licher compus din rom sau rachiu, ceaiu, zeamă de lămâie și zahăr (= fr. punch).

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.

punci s. n., pl. punciuri

punci s. n., pl. punciuri

punci (băutură, aptitudine, lovitură) s. n., (porții, lovituri) pl. punciuri

ponci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.