20 de definiții pentru pumn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUMN, pumni, s. m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse. ◊ Loc. adj. Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul). ◊ Expr. A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva). A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze. Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș. 4. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă. – Lat. pugnus.

PUMN, pumni, s. m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse. ◊ Loc. adj. Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul). ◊ Expr. A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva). A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze. Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș. 4. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă. – Lat. pugnus.

PUMN, pumni, s. m. 1. Mînă închisă, cu degetele strînse și îndoite. Își răzimă pumnul de straja săbiei. SADOVEANU, O. VII 168. Își sprijinea pumnul sub bărbie cu degetul mic. CAMIL PETRESCU, N. 54. Dealuri neregulate... încep a se ivi pe la ferestre, ca niște pumni monstruoși. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ◊ Expr. A sta cu capul în pumni = a-și ține capul sprijinit la tîmple în pumni, uneori ca expresie a unei concentrări. Pe marginea rîului, așezat pe o piatră, Gîngu stă cu capul în pumni uitîndu-se-n rostogolirea turbure a apelor. C. PETRESCU, S. 55. A rîde în pumni = a rîde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plînge în pumni = a plînge pe ascuns, de necaz sau de durere. Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni, de plăieșii numai icneau și-și mușcau buzele de frig și necaz. CREANGĂ, A. 30. A bate (cuiva) în (sau din) pumni = a-și lovi pumnii unul de altul pentru a necăji pe cineva; a face în ciudă cuiva sau a lua în rîs pe cineva. Mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urîtă, făcea adeseori în ciuda mea, și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău. CREANGĂ, A. 63. Cioara cum se văzu scapată din primejdie, zbură într-un fag și bătu în pumni vulpii c-o amăgit-o. ȘEZ. III 188. A se bate cu pumnii în (rar peste) cap v. bate (I 1). A se bate cu pumnii în piept v. bate (II). (În metafore și comparații) Deodată, trupul lui Manlache s-a închircit strîns pumn și s-a răsturnat. Apoi s-a întins țeapăn ca un trunchi de copac și n-a mai clintit. POPA, V. 159. (Exprimă, în mod relativ, ideea de foarte mare sau foarte mic) Ochiuri de fereastră, cît pumnul, se uitau chiorîș la boier. SADOVEANU, P. 49. Și viind și muma lor, care plînsese de dînșii cu lacrimile cît pumnul, îi îmbrățișă și dînsa. ISPIRESCU, L. 70. O grămadă de cățeluși, mici cît pumnul și orbi ca sobolii. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. Un pumn de... = ceva mic, firav. Nimeni n-ar fi bănuit atîta suflet și energie într-un pumn de femeie. BART, E. 315. A strînge (sau a încleșta) pumnii = a lua o atitudine amenințătoare. A i se încleșta pumnii și fălcile = a se încorda, a fi cuprins de mînie, de indignare. Pumnii și fălcile i se încleștau, auzind strigătele amenințătoare ale subprefectului. BUJOR, S. 121. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă. SADOVEANU, O. VII 351. Cînd i-am tras un pumn o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul în celalalt colț al vagonului. ALECSANDRI, T. I 311. 3. Mîna ținută cu palma făcută căuș (de obicei pentru a putea reține un lichid). Eleflerescu aprinse o țigară, fumînd în pumn. C. PETRESCU, C. V. 295. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. I 222. 3. Conținutul mîinii făcute căuș; cantitate (mică) de ceva, număr (mic) de oameni. V. mînă. Trei pruni, frățini ce stau să moară își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19. Duse la gură un pumn de zăpadă. I se păru dulce ca o porție de înghețată. BART, E. 308. Luă în șorț vro doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333. ◊ Fig. Pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea se cheltuia așa zadarnic. ANGHEL, PR. 5. 4. Măsură de lungime (azi întrebuințată numai de pescari). [Armăsarul] este sur, de 16 pumni de înalt, de 6 ani. I. IONESCU, D. 262. 5. Manșetă (împodobită cu cusături și găurele) la mînecile cămășilor țărănești.

PUMN ~i m. 1) Palmă închisă cu degetele lipite de podul palmei. ◊ A bate cu ~ul în masă v. A BATE. A se bate cu ~ul în piept v. A SE BATE. A râde în ~i a râde pe furiș (cu bucurie) de cineva. A plânge în ~i a plânge de necaz (nevăzut de nimeni). A-i pune (sau a-i vârî) cuiva ~ul în gură a-l forța pe cineva să tacă. 2) Lovitură dată cu palma închisă strâns. A trage un ~. 3) Căuș alcătuit din cele două palme alăturate și semiîndoite. 4) Cantitate de ceva cât poate încăpea într-un asemenea căuș. Un ~ de grăunțe. /<lat. pugnus

pumn m. 1. mână închisă; 2. cât se poate apuca cu pumnul: un pumn de bani; 3. fig. număr mic: un pumn de soldați; 4. termen de hotărnicie: o diviziune a stânjenului, cam ⅔ dintr’o palmă. [Lat. PUGNUS].

pumn m. (lat. pŭgnus, pumn, rudă cu vgr. pygmé, pumn [V. pigmeŭ]; it. pugno, pv. ponh, fr. poiag, sp. puño, pg. punho. V. pugilat, repugnant). Palma întinsă p. a lovi: s’aŭ bătut cu pumniĭ. Lovitură cu pumniĭ: ĭ-a tras un pumn (V. ghĭont). Cantitate cît ĭeĭ cu pumnu: un pumn de grăunțe. Fig. Mic număr, o mînă, cîțĭ-va: un pumn de oamenĭ. – În nord pum, ca și undilem (undelemn).

Pumnul (Arune) m. învățat profesor bucovinean, autorul unei reforme teoretice a limbei naționale (1818-1866).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUMN s. 1. mână. (I-a dat un ~ de stafide.) 2. (pop. și fam.) scatoalcă, (prin Olt. și Munt.) potârnog, (înv.) buș, chilom. (I-a tras un ~ zdravăn.)

PUMN s. 1. mînă. (I-a dat un ~ de stafide.) 2. (pop. și fam.) scatoalcă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog, (înv.) buș, chilom. (I-a tras un ~ zdravăn.)

PUMNII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeți, umerii obrajilor.

pumnii obrajilor s. pl. v. POMEȚI. UMERII OBRAJILOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pumn (púmni), – Palmă închisă. – Mr. pulnu, pulńi, megl. pulm, istr. pumnu, pumăn. Lat. pŭgnus (Pușcariu 1400; Candrea-Dens., 1460; REW 6814), cf. it. pugno, prov. ponh, fr. poing, cat. puny, sp. puño, port. punho.Der. pumnaș (var. pumnicel), s. m. (manșetă cusută la ii), în Trans.; pumni (var. pumnui), vb. (a da pumni); pumnal, s. n. (stilet), traducere din fr. poignard sau it. pugnale. Din rom. provine săs. pun.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a arăta pumnul (cuiva) expr. a amenința (pe cineva)

a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie.

a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere.

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze.

a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva.

Intrare: pumn
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pumn
  • pumnul
  • pumnu‑
plural
  • pumni
  • pumnii
genitiv-dativ singular
  • pumn
  • pumnului
plural
  • pumni
  • pumnilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pumn

  • 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Își răzimă pumnul de straja săbiei. SADOVEANU, O. VII 168.
      surse: DLRLC
    • Își sprijinea pumnul sub bărbie cu degetul mic. CAMIL PETRESCU, N. 54.
      surse: DLRLC
    • Dealuri neregulate... încep a se ivi pe la ferestre, ca niște pumni monstruoși. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
      surse: DLRLC
    • (În metafore și comparații) Deodată, trupul lui Manlache s-a închircit strîns pumn și s-a răsturnat. Apoi s-a întins țeapăn ca un trunchi de copac și n-a mai clintit. POPA, V. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ochiuri de fereastră, cît pumnul, se uitau chiorîș la boier. SADOVEANU, P. 49.
        surse: DLRLC
      • Și viind și muma lor, care plînsese de dînșii cu lacrimile cît pumnul, îi îmbrățișă și dînsa. ISPIRESCU, L. 70.
        surse: DLRLC
      • O grămadă de cățeluși, mici cît pumnul și orbi ca sobolii. ODOBESCU, S. III 42.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A sta cu capul în pumni = a-și ține capul sprijinit la tâmple în pumni, uneori ca expresie a unei concentrări.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe marginea rîului, așezat pe o piatră, Gîngu stă cu capul în pumni uitîndu-se-n rostogolirea turbure a apelor. C. PETRESCU, S. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.4. expresie A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni, de plăieșii numai icneau și-și mușcau buzele de frig și necaz. CREANGĂ, A. 30.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. expresie A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.7. expresie A bate (cuiva) în (sau din) pumni = a-și lovi pumnii unul de altul pentru a necăji pe cineva; a face în ciudă cuiva sau a lua în râs pe cineva.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urîtă, făcea adeseori în ciuda mea, și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău. CREANGĂ, A. 63.
        surse: DLRLC
      • Cioara cum se văzu scăpată din primejdie, zbură într-un fag și bătu în pumni vulpii c-o amăgit-o. ȘEZ. III 188.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A se bate cu pumnii în (rar peste) cap. Vezi bate (1.12.). A se bate cu pumnii în piept. Vezi bate (1.11.).
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A bate cu pumnul în masă. Vezi bate (4.2.1.). A se bate cu pumnul în piept. Vezi bate (1.10.).
      surse: NODEX
    • 1.10. expresie Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nimeni n-ar fi bănuit atîta suflet și energie într-un pumn de femeie. BART, E. 315.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A strânge (sau a încleșta) pumnii = a lua o atitudine amenințătoare.
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie A i se încleșta pumnii și fălcile = a se încorda, a fi cuprins de mânie, de indignare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pumnii și fălcile i se încleștau, auzind strigătele amenințătoare ale subprefectului. BUJOR, S. 121.
        surse: DLRLC
  • 2. Lovitură dată cu pumnul (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • A trage un pumn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă. SADOVEANU, O. VII 351.
      surse: DLRLC
    • Cînd i-am tras un pumn o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul în celalalt colț al vagonului. ALECSANDRI, T. I 311.
      surse: DLRLC
  • 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Un pumn de grăunțe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Elefterescu aprinse o țigară, fumînd în pumn. C. PETRESCU, C. V. 295.
      surse: DLRLC
    • Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. I 222.
      surse: DLRLC
  • 4. Cantitate (mică) de ceva; număr (mic) de oameni. Vezi mână (2.).
    surse: DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Trei pruni, frățini ce stau să moară își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Duse la gură un pumn de zăpadă. I se păru dulce ca o porție de înghețată. BART, E. 308.
      surse: DLRLC
    • Luă în șorț vro doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333.
      surse: DLRLC
    • figurat Pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea se cheltuia așa zadarnic. ANGHEL, PR. 5.
      surse: DLRLC
  • 5. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Armăsarul] este sur, de 16 pumni de înalt, de 6 ani. I. IONESCU, D. 262.
      surse: DLRLC
  • 6. Manșetă (împodobită cu cusături și găurele) la mânecile cămășilor țărănești.
    surse: DLRLC

etimologie: