pumn m. (lat. pŭgnus, pumn, rudă cu vgr. pygmé, pumn [V. pigmeŭ]; it. pugno, pv. ponh, fr. poiag, sp. puño, pg. punho. V. pugilat, repugnant). Palma întinsă p. a lovi: s’aŭ bătut cu pumniĭ. Lovitură cu pumniĭ: ĭ-a tras un pumn (V. ghĭont). Cantitate cît ĭeĭ cu pumnu: un pumn de grăunțe. Fig. Mic număr, o mînă, cîțĭ-va: un pumn de oamenĭ. – În nord pum, ca și undilem (undelemn).