opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

PUFULETE, pufuleți, s. m. 1. (Bot.; reg.) Gogoașă (Globaria gigantea). 2. Păpălău (Physalis alkekengi). – Puf2 + suf. -ulete.

pufulete sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~eți / E: puf2 + -uiete] (Bot; reg) 1 Gogoașă (Globaria gigantea). 2 Păpălău (1) (Physalys alkekengi).

PUFULEȚ2, pufulețe, s. n. Pufușor2. – Puf2 + suf. -ușor.

pufuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 44 / Pl: ~i, (rar, sn) ~e / E: puf 2 + -uleț] 1-8 (Șhp) Pufușor (1-8). 9 (Reg) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: (reg) pufușor (10) (Ageratum houstonianum). 10 (Bot; reg; lpl) Pejnă (1) (Amberboa moschata). 11 (Bot; reg) Gogoașă (Globaria gigantea). 12 (Lpl) Produs alimentar în formă de tubulețe, preparat din mălai cu adaos de cașcaval etc.

PUFULEȚ, pufulețe, s. n. Pufușor. Ține acest pufuleț din aripioara mea. ISPIRESCU, L. 44.

Ortografice DOOM

pufulete (plantă) s. m., pl. pufuleți

*pufulete (plantă) s. m., pl. pufuleți

pufuleț1 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufulețe

pufuleț2 (perișor, fulg) s. n.

pufuleț3 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufulețe

pufuleț2 (pene mici, peri fini) s. n.

pufuleț (pene mici, peri fini) s. n.

pufuleț (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufulețe

pufuleți (bot., alim.) s. m. pl.

Sinonime

PUFULETE s. v. gogoașă, păpălău.

pufulete s. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU.

PUFULEȚ s. 1. pufușor. 2. (BOT.; Ageratum houstonianum; la pl.) (reg.) pufușori (pl.).

Intrare: pufulete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufulete
  • pufuletele
plural
  • pufuleți
  • pufuleții
genitiv-dativ singular
  • pufulete
  • pufuletelui
plural
  • pufuleți
  • pufuleților
vocativ singular —
plural —
Intrare: pufuleț (puf)
pufuleț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufuleț
  • pufulețul
  • pufulețu‑
plural
  • pufulețe
  • pufulețele
genitiv-dativ singular
  • pufuleț
  • pufulețului
plural
  • pufulețe
  • pufulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pufulete, pufulețisubstantiv masculin

etimologie:
  • Puf + -ulete. DEX '09

pufuleț, pufulețesubstantiv neutru

  • 1. Pufușor, pufușor. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pufușor pufușor
    • format_quote Ține acest pufuleț din aripioara mea. ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
etimologie:
  • Puf + -ușor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.