2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUFULÉȚ1, (2, 3) pufuleți, s. m. 1. Pufușor2. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț.

PUFULÉȚ2, pufulețe, s. n. Pufușor2. – Puf2 + suf. -ușor.

pufuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 44 / Pl: ~i, (rar, sn) ~e / E: puf 2 + -uleț] 1-8 (Șhp) Pufușor (1-8). 9 (Reg) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: (reg) pufușor (10) (Ageratum houstonianum). 10 (Bot; reg; lpl) Pejnă (1) (Amberboa moschata). 11 (Bot; reg) Gogoașă (Globaria gigantea). 12 (Lpl) Produs alimentar în formă de tubulețe, preparat din mălai cu adaos de cașcaval etc.

PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț.

PUFULÉȚ, pufulețe, s. n. Pufușor. Ține acest pufuleț din aripioara mea. ISPIRESCU, L. 44.

PUFULÉȚ ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze ovale și cu flori de culoare albastră sau albe, cultivată în scop decorativ. 2) Produs alimentar în formă de tubușoare, preparat din mălai cu adaos de cașcaval. /puf + suf. ~uleț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pufuléț1 (plantă, produs alimentar) s. m., pl. pufuléți

pufuléț3 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufuléțe

pufuléț2 (pene mici, peri fini) s. n.

pufuléț (pene mici, peri fini) s. n.

pufuléț (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufuléțe

pufuléți (bot., alim.) s. m. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUFULÉȚ s. 1. pufușor. 2. (BOT.; Ageratum houstonianum; la pl.) (reg.) pufușori (pl.).

PUFULEȚ s. 1. pufușor. 2. (BOT.; Ageratum houstonianum; la pl.) (reg.) pufușori (pl.).

PUFULÉȚI s. pl. v. pejmă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AGERATUM L., PUFULEȚI, fam. Cornpositae. Gen originar din America, cca 29 de specii, erbacee sau lemnoase, erecte, anuale sau perene. Plante ramificate, păroase. Frunze pubescente, pețiolate, cu margine crenată, cele superioare romboidale, alterne, cele inferioare ovate, opuse, fără stipele. Flori (reunite în calatidii dense, înconjurate de un involucru comun campanulat, format din peste 6 foliole liniare așezate în 2-3 rînduri imbricat; calatidiile sînt grupate în corimbe dense) tubuloase, albastre, purpur sau albe, rar roz-roșii, antere cu apendix. Sămînța, o achenă mică cu 5 colțuri. Papus scurt, retezat sau ascuțit, cu mustăți.

Intrare: pufuleț (pl. -e)
pufuleț (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufuleț
  • pufulețul
  • pufulețu‑
plural
  • pufulețe
  • pufulețele
genitiv-dativ singular
  • pufuleț
  • pufulețului
plural
  • pufulețe
  • pufulețelor
vocativ singular
plural
Intrare: pufuleț (pl. -i)
pufuleț (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufuleț
  • pufulețul
  • pufulețu‑
plural
  • pufuleți
  • pufuleții
genitiv-dativ singular
  • pufuleț
  • pufulețului
plural
  • pufuleți
  • pufuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)