PUBLICAȚIE, publicații, s. f. Faptul de a publica; (concr.) ceea ce se tipărește, se afișează; spec. tipăritură cu apariție periodică. – Din fr. publication, lat. publicatio.

publicație sf [At: (a. 1785) URICARIUL IV, 36/17 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr publication, ger Publikation, rs публикация] 1-2 (Înv) Publicare (1-2). 3 (Spc) Afiș. 4 (Spc) Ordonanță publică. 5 (Spc) Declarație tipărită. 6 (Șîs ~ periodică) Apariție editorială periodică Si: periodic, (înv) publicare (4).

publicațiune sf vz publicație

PUBLICAȚIE, publicații, s. f. Faptul de a publica; (concr.) ceea ce se tipărește, se afișează; (în special) tipăritură cu apariție periodică. – Din fr. publication, lat. publicatio.

PUBLICAȚIE, publicații, s. f. 1. Ceea ce se publică (v. tipăritură); carte, revistă, broșură. Cunoaștem însă o epocă unde mai că romînii găsiseră forma cea mai bună a limbei, o epocă în care... se da la lumină numeroase jurnale și publicații. RUSSO, S. 66. 2. (Ieșit din uz) Anunț, afiș, înștiințare publică. – Variantă: (învechit) publicațiune s. f.

PUBLICAȚIUNE s. f. v. publicație.

PUBLICAȚIE s.f. Ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură. [Gen. -iei, var. publicațiune s.f. / cf. fr. publication, it. pubblicazione].

PUBLICAȚIUNE s.f. v. publicație.

PUBLICAȚIE s. f. 1. ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură. 2. acțiunea de a aduce un act juridic la cunoștința publică. (< fr. publication, lat. publicatio)

PUBLICAȚIE ~i f. 1) v. A PUBLICA. 2) Scriere publicată; text tipărit; tipăritură. 3) Organ de presă care apare cu o anumită periodicitate. [G.-D. publicației; Sil. -ți-e] /<fr. publication, lat. publicatio

publicați(un)e f. 1. acțiunea de a publica: publicațiunea unui decret; 2. ordonanță publică; 3. tipărire și punere în vânzare: publicațiunea unei opere; 4. opera însăș: publicațiuni ilustrate; 5. strigare: ofițerul stării civile va face două publicațiuni.

*publicațiúne f. (lat. publicátio, -ónis). Acțiunea de a publica (maĭ des: publicare): publicațiunea uneĭ cărțĭ, uneĭ informațiunĭ. Anunțare de strigare în public: publicațiunile ofițeruluĭ stăriĭ civile. Lucru publicat (carte, revistă, ziar): o publicațiune ilustrată. – Și -áție (rus. publikáciĭa).

publicație (desp. pu-bli-, -ți-e) s. f., art. publicația (desp. -ți-a), g.-d. art. publicației; pl. publicații, art. publicațiile (desp. -ți-i-)

publicație (pu-bli-, -ți-e) s. f., art. publicația (-ți-a), g.-d. art. publicației; pl. publicații, art. publicațiile (-ți-i-)

publicație s. f. (sil. -bli-, -ți-e), art. publicația (sil. -ți-a), g.-d. art. publicației; pl. publicații, art. publicațiile (sil. -ți-i-)

publicație

PUBLICAȚIE s. organ, periodic, (rar) foaie, (înv.) publicare. (O ~ de mare tiraj.)

PUBLICAȚIE s. v. afiș, anunț, anunțare, declarație, editare, imprimare, imprimat, încunoștințare, înștiințare, ordonanță, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, vestire.

publicație s. v. AFIȘ. ANUNȚ. ANUNȚARE. DECLARAȚIE. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. ORDONANȚĂ. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. VESTIRE.

PUBLICAȚIE s. 1. periodic, (înv.) foaie, publicare. (O ~ de mare tiraj.) 2. organ. (~ a partidului.)

Publicat ≠ nepublicat