18 definiții pentru publicație publicațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUBLICÁȚIE, publicații, s. f. Faptul de a publica; (concr.) ceea ce se tipărește, se afișează; spec. tipăritură cu apariție periodică. – Din fr. publication, lat. publicatio.

publicație sf [At: (a. 1785) URICARIUL IV, 36/17 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr publication, ger Publikation, rs публикация] 1-2 (Înv) Publicare (1-2). 3 (Spc) Afiș. 4 (Spc) Ordonanță publică. 5 (Spc) Declarație tipărită. 6 (Șîs ~ periodică) Apariție editorială periodică Si: periodic, (înv) publicare (4).

PUBLICÁȚIE, publicații, s. f. Faptul de a publica; (concr.) ceea ce se tipărește, se afișează; (în special) tipăritură cu apariție periodică. – Din fr. publication, lat. publicatio.

PUBLICÁȚIE, publicații, s. f. 1. Ceea ce se publică (v. tipăritură); carte, revistă, broșură. Cunoaștem însă o epocă unde mai că romînii găsiseră forma cea mai bună a limbei, o epocă în care... se da la lumină numeroase jurnale și publicații. RUSSO, S. 66. 2. (Ieșit din uz) Anunț, afiș, înștiințare publică. – Variantă: (învechit) publicațiúne s. f.

PUBLICÁȚIE s.f. Ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură. [Gen. -iei, var. publicațiune s.f. / cf. fr. publication, it. pubblicazione].

PUBLICÁȚIE s. f. 1. ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură. 2. acțiunea de a aduce un act juridic la cunoștința publică. (< fr. publication, lat. publicatio)

PUBLICÁȚIE ~i f. 1) v. A PUBLICA. 2) Scriere publicată; text tipărit; tipăritură. 3) Organ de presă care apare cu o anumită periodicitate. [G.-D. publicației; Sil. -ți-e] /<fr. publication, lat. publicatio

PUBLICAȚIÚNE s.f. v. publicație.

publicați(un)e f. 1. acțiunea de a publica: publicațiunea unui decret; 2. ordonanță publică; 3. tipărire și punere în vânzare: publicațiunea unei opere; 4. opera însăș: publicațiuni ilustrate; 5. strigare: ofițerul stării civile va face două publicațiuni.

*publicațiúne f. (lat. publicátio, -ónis). Acțiunea de a publica (maĭ des: publicare): publicațiunea uneĭ cărțĭ, uneĭ informațiunĭ. Anunțare de strigare în public: publicațiunile ofițeruluĭ stăriĭ civile. Lucru publicat (carte, revistă, ziar): o publicațiune ilustrată. – Și -áție (rus. publikáciĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

publicáție (pu-bli-, -ți-e) s. f., art. publicáția (-ți-a), g.-d. art. publicáției; pl. publicáții, art. publicáțiile (-ți-i-)

publicáție s. f. (sil. -bli-, -ți-e), art. publicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. publicáției; pl. publicáții, art. publicáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUBLICAȚIE s. organ, periodic, (rar) foaie, (înv.) publicare. (O ~ de mare tiraj.)

PUBLICÁȚIE s. v. afiș, anunț, anunțare, declarație, editare, imprimare, imprimat, încunoștințare, înștiințare, ordonanță, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, vestire.

PUBLICAȚIE s. 1. periodic, (înv.) foaie, publicare. (O ~ de mare tiraj.) 2. organ. (~ a partidului.)

publicație s. v. AFIȘ. ANUNȚ. ANUNȚARE. DECLARAȚIE. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. ORDONANȚĂ. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. VESTIRE.

Intrare: publicație
publicație substantiv feminin
  • silabație: -bli-, -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • publicație
  • publicația
plural
  • publicații
  • publicațiile
genitiv-dativ singular
  • publicații
  • publicației
plural
  • publicații
  • publicațiilor
vocativ singular
plural
publicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • publicațiune
  • publicațiunea
plural
  • publicațiuni
  • publicațiunile
genitiv-dativ singular
  • publicațiuni
  • publicațiunii
plural
  • publicațiuni
  • publicațiunilor
vocativ singular
plural