15 definiții pentru pst psââî psâât pss


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PST interj. Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva să tacă, să asculte etc. – Onomatopee.

PST interj. Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva să tacă, să asculte etc. – Onomatopee.

pst i [At: ALECSANDRI, T. 1 732 / V: pss, psââî, psâât / E: fo] 1-2 (Rep; cu „s” prelungit) Cuvânt prin care (se atrage cuiva atenția sau) se cere cuiva să tacă, să asculte etc. 3 (Spc; reg) Cuvânt cu care se strigă oile. 4 (Spc; Mun) Cuvânt cu care se alungă pisicile.

PST interj. Exclamație prin care se atrage cuiva atenția să tacă, să asculte etc. Pst, pst, cetățene Martine! ALECSANDRI, T. 1732.

PST interj. (se folosește pentru a cere cuiva să tacă, să nu facă zgomot sau să nu divulge un secret). /Onomat.

pst! interj. de chemat pe cineva maĭ de departe fără să strigĭ. V. pîstuĭesc, st, țîst.

P. S. S. abreviațiune pentru Prea-Sfinția Sa, titulatura unui episcop.

P.S.S., prescurtarea din Prea Sfinția Sa, vorbind de un episcop orĭ arhiereŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PST interj. liniște!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles!

Intrare: pst
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pst
psââî interjecție
interjecție (I10)
  • psââî
psâât interjecție
interjecție (I10)
  • psâât
interjecție (I10)
  • pss

pst psââî psâât pss

etimologie: