13 definiții pentru psiholog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

PSIHOLÓG, -OÁGĂ, psihologi, -oage, s. m_ și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sezisa și a analiza viața sufletească a omului; cunoscător al psihologiei omenești. Toți au căzut de acord: sînt cel mai mare talent, cel mai puternic creator de viață, cel mai fin psiholog. C. PETRESCU, C. V. 24. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei.

PSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue].

PSIHOLÓG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue)

PSIHOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. 1) Specialist în psihologie. 2) Persoană care cunoaște psihicul omenesc. /<fr. psychologue

psiholog m. cel ce s’ocupă cu psihologia.

*psihológ, -oágă s. (vgr. psyhé, suflet, și logos, cuvînt). Fil. Persoană care se ocupă de psihologie. Cunoscător al sufletuluĭ oamenilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

psihológ s. m., pl. psihológi

psihológ s. m., pl. psihológi

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihológă s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

Intrare: psiholog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiholog
  • psihologul
  • psihologu‑
plural
  • psihologi
  • psihologii
genitiv-dativ singular
  • psiholog
  • psihologului
plural
  • psihologi
  • psihologilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)