PSALTICHIE s. f. 1. Metodă de învățare a muzicii psaltice. 2. Manual de muzică psaltică. – Din ngr. psaltikí.

psaltichie sf [At: (a. 1713) CAT. MAN. I, 144 / V: (înv) pis~ / Pl: ~ii / E: ngr ψαλτική] 1 Muzică vocală bisericească specifică ritului ortodox. 2-3 Lucrare care conține o asemenea muzică (cu îndrumări de execuție).

PSALTICHIE s. f. Muzică vocală bisericească specifică ritului ortodox. – Din ngr. psaltikí.

PSALTICHIE s. f. Muzică vocală bisericească, specifică bisericii ortodoxe. Îl învățam la psaltichie și mergea greu; era cam îndărătnic. SADOVEANU, E. 130. Unii cintau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84. Acu învăț psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică. ALECSANDRI, T. 904.

PSALTICHIE f. rel. Muzică vocală cântată în biserica ortodoxă. /<ngr. psaltiki

psaltichie f. muzică vocală bisericească: acu învăț psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică AL. [Gr. mod.].

psaltichíe f. (ngr. psaltiki, ca musichíe, d. musikí). Muzică vocală bisericească. V. soroacă.

pisaltichie sf vz psaltichie

psaltichie s. f., art. psaltichia, g.-d. psaltichii, art. psaltichiei

psaltichie s. f., art. psaltichia, g.-d. psaltichii, art. psaltichiei

psaltichie s. f., art. psaltichia, g.-d. psaltichii, art. psaltichiei