PSALTICHIE s. f. Muzică vocală bisericească, specifică bisericii ortodoxe. Îl învățam la psaltichie și mergea greu; era cam îndărătnic. SADOVEANU, E. 130. Unii cintau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84. Acu învăț psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică. ALECSANDRI, T. 904.