10 definiții pentru psalt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

PSALT, psalți, s. m. Cîntăreț de strană; cantor, dascăl. Avea partidă de concină cu domnul Ștefan, psalt vestit la strana cea mare. HOGAȘ, DR. II 88. Mitre, știi ce spune psaltul? Să nu faci în viața ta Ceea ce te-ar supăra De ți-ar face-o altul. COȘBUC, P. I 80. ◊ Fig. Va-ntona apoi un psalt «Imnul veseliei» Corul dintr-un fag înalt. COȘBUC, P. I 301.

PSALT ~ți m. rel. Cântăreț în biserică; dascăl. /<ngr. psáltis

psalt m. cântăreț de strană: psalții mitropoliei. [Gr. mod.].

psalt m. (ngr. psáltis, vgr. psáltes). Cîntăreț de biserică, dascăl. – Vulg. pisalt. V. clisiarh.

psalt (Biz.) (< gr. ψάλτης [psaltis] „cântăreț”), cântăreț (2) care cântă psalmii*, urmaș al cantorului* sinanogal în bis. ortodoxă. Încă în bis. primară, p. se deosebea, prin funcția sa exclusiv muzicală, de anagnost (ceteț sau lector), căruia îi era rezervată doar citirea unor părți din cărțile conținând numai texte. În Orient, p. se numeau și ipovoleis (gr. ὑποβολεῖς; lat. monitores sau inspiratores „povățuitori”) pentru că, la cântarea psalmilor, poporul la anumite versuri le răspundea sau termina versul. Mărturii despre rolul psalților se găsesc în: liturghia* atribuită lui Marcu (sec. 1), constituțiile alostolice (sec. 3), la Efrem Sirul (m. 373 sau 378), în Novela a III-a a lui Iustinian (527-565) etc. Canonul 15 al Sinodului din Laodiceea (360) stabilește că „în bis. se cuvine să cânte numai canoniceștii p., cei ce suie pe amvon și cântă după membrane” (διφθέραι). V. protopsalt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PSALT s. (BIS.) cîntăreț, dascăl, diac, paracliser, țîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

Intrare: psalt
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psalt
  • psaltul
  • psaltu‑
plural
  • psalți
  • psalții
genitiv-dativ singular
  • psalt
  • psaltului
plural
  • psalți
  • psalților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)