prujă² sf [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg; rar) Parte a sumanului nedefinită mai îndeaproape.

prujă¹ sf [At: PAMFILE, A. R. 257 / Pl: ~ji / E: pruji¹] (Mol) 1-2 Glumă (1-2). 3 Anecdotă (2).

pruji¹ vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: ~jesc / E: nct] (Mol, Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.

pruji² vi [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pzi: ~jesc / E: rs пружиться] (Mun; rar) A munci.

PRUJĂ, pruji, s. f. (Mold.) Glumă, șagă. Dar flăcăul – care-o fi fost el – avea chef de prujă. POPA, V. 10. Nu-ți pară treaba prujă. PAMFILE, A. R. 257.

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VI_I 483.

PRUJĂ ~e f. reg. Povestioară hazlie; snoavă; anecdotă. /v. a pruji

A PRUJI ~esc intranz. reg. A spune pruje; a face glume; a șugui. /<ucr. pružyty

prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].

prújă f., pl. ĭ (d. prujesc). Est. Prujitură, glumă, anecdotă. A-țĭ fi de prujă, a-țĭ fi gîndu la prujă, a avea gust de glumă. (VR. 1911, 11, 252).

prujésc v. intr. (rut. pružiti, a tachina, rus. prúziti, a întinde, a unfla, pružátĭ-sĕa, a se sforța, d. vsl. pronžati, a agita, pronžiti, a se lăsa, a se întinde). Est. Spun mereŭ la znoave, fac glume. Tîndălesc, trec timpu în lene. V. huzuresc.

prujă (reg.) s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, 3 sg. prujește, imperf. 1 prujeam; conj. prez. 1 sg. să prujesc, 3 să prujească

prujă (reg.) s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească

prujă s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji

pruji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 sg. și pl. prujească

pruji (prujesc, prujit), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).

PRUJĂ s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

PRUJI vb. v. flecări, glumi, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

prujă s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

pruji vb. v. FLECĂRI. GLUMI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

prujă², s.f. (înv.) cordică de suman.

pruji², prujesc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.