dexonline

info

2 intrări

pruji
prujă

26 de definiții

din care

explicative DEX (13)
ortografice DOOM (6)
etimologice (1)
sinonime (4)
regionalisme (2)

Explicative DEX

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.

pruji² vi [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pzi: ~jesc / E: rs пружиться] (Mun; rar) A munci.

pruji¹ vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: ~jesc / E: nct] (Mol, Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VI_I 483.

A PRUJI ~esc intranz. reg. A spune pruje; a face glume; a șugui. /<ucr. pružyty

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].

PRUJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv).

prujă² sf [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg; rar) Parte a sumanului nedefinită mai îndeaproape.

prujă¹ sf [At: PAMFILE, A. R. 257 / Pl: ~ji / E: pruji¹] (Mol) 1-2 Glumă (1-2). 3 Anecdotă (2).

PRUJĂ, pruji, s. f. (Mold.) Glumă, șagă. Dar flăcăul – care-o fi fost el – avea chef de prujă. POPA, V. 10. Nu-ți pară treaba prujă. PAMFILE, A. R. 257.

PRUJĂ ~e f. reg. Povestioară hazlie; snoavă; anecdotă. /v. a pruji

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

prújă f., pl. ĭ (d. prujesc). Est. Prujitură, glumă, anecdotă. A-țĭ fi de prujă, a-țĭ fi gîndu la prujă, a avea gust de glumă. (VR. 1911, 11, 252).

prujésc v. intr. (rut. pružiti, a tachina, rus. prúziti, a întinde, a unfla, pružátĭ-sĕa, a se sforța, d. vsl. pronžati, a agita, pronžiti, a se lăsa, a se întinde). Est. Spun mereŭ la znoave, fac glume. Tîndălesc, trec timpu în lene. V. huzuresc.

Ortografice DOOM

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, 3 sg. prujește, imperf. 1 prujeam; conj. prez. 1 sg. să prujesc, 3 să prujească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească

pruji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 sg. și pl. prujească

prujă (reg.) s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

prujă (reg.) s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji

prujă s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji

Etimologice

pruji (prujesc, prujit), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).

Sinonime

PRUJI vb. v. flecări, glumi, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

pruji vb. v. FLECĂRI. GLUMI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

PRUJĂ s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

prujă s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

Regionalisme / arhaisme

pruji², prujesc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

prujă², s.f. (înv.) cordică de suman.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: pruji

pruji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V403) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pruji	prujire	prujit prujitu‑	prujind prujindu‑	singular	plural
		(a) pruji	prujire	prujit prujitu‑	prujind prujindu‑	prujește	prujiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prujesc	(să) prujesc	prujeam	prujii	prujisem
	a II-a (tu)	prujești	(să) prujești	prujeai	prujiși	prujiseși
	a III-a (el, ea)	prujește	(să) prujească	prujea	pruji	prujise
plural	I (noi)	prujim	(să) prujim	prujeam	prujirăm	prujiserăm prujisem
	a II-a (voi)	prujiți	(să) prujiți	prujeați	prujirăți	prujiserăți prujiseți
	a III-a (ei, ele)	prujesc	(să) prujească	prujeau	prujiră	prujiseră

Intrare: prujă

prujă substantiv feminin

substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prujă	pruja
nominativ-acuzativ	plural	pruji	prujile
genitiv-dativ	singular	pruji	prujii
genitiv-dativ	plural	pruji	prujilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

pruji, prujescverb

1. regional A spune anecdote, snoave; a spune pruje. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: flecări glumi pălăvrăgi sporovăi trăncăni îndruga șugui
- format_quote A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. DLRLC
- format_quote Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. DLRLC
- format_quote De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VI_I 483. DLRLC

etimologie:

limba ucraineană pružyty „a încânta” DEX '09 DEX '98 NODEX

prujă, prujisubstantiv feminin

1. regional Povestioară hazlie. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: anecdotă ghidușie glumă nebunie năzbâtie năzdrăvănie poznă snoavă șagă ștrengărie
- format_quote Dar flăcăul – care-o fi fost el – avea chef de prujă. POPA, V. 10. DLRLC
- format_quote Nu-ți pară treaba prujă. PAMFILE, A. R. 257. DLRLC

etimologie:

derivat regresiv (din) pruji DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.