4 definiții pentru prozopografie

prozopografíe s. f., g.-d. art. prozopografíei

PROZOPOGRAFÍE s. f. 1. întocmirea de liste, lucrări, repertorii privitoare la personajele istorice de seamă dintr-o epocă dată. 2. figură de compoziție, descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unui om sau animal. (< fr. prosopographie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prozopografie (fr. prosopographie „descrierea unei persoane”), figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare: figura, aerul, ținuta unui om sau animal. P. înseamnă portret fizic (P): „Scurt, spătos, rumăn la față, boierul Furtună purta barbișon pieptănat ascuțit ca un vârf de lance – mustăți lungi și învârtite la capete; sub fruntea largă li străluceau, ca doi licurici, luminile verzi ale ochilor; deasupra, sprâncenele albe, frumos arcuite, singurele păreau două semne de pace pe chipul său bătăios.” (E. Gârleanu).

prozopográfic s. f., g.-d. art. prozopográfici[1]

  1. Probabil sunt două definiții comasate dintr-o greșeală: prozopografíe (s. f.) și prozopográfic (adj.). — cata
Intrare: prozopografie
prozopografie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozopografie
  • prozopografia
plural
  • prozopografii
  • prozopografiile
genitiv-dativ singular
  • prozopografii
  • prozopografiei
plural
  • prozopografii
  • prozopografiilor
vocativ singular
plural