15 definiții pentru prour proor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÓUR s. n. (Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineață) când pleacă oile la pășune. ◊ Expr. În prour de... = la începutul zilei; p. ext. la începutul unui anotimp. [Var.: próor s. n.] – Et. nec.

PRÓUR s. n. (Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineață) când pleacă oile la pășune. ◊ Expr. În prour de... = la începutul zilei; p. ext. la începutul unui anotimp. [Var.: próor s. n.] – Et. nec.

PRÓUR s. n. Timpul zilei cînd pleacă oile la pășune. ◊ Expr. în prour de... = la începutul zilei, p. ext. la începutul unui anotimp. La trei ani însă, în prour de primăvară, cerurile se deschiseră și ploile începură. PAMFILE, A. R. 7. – Variantă: próor s. n.

PRÓUR n. pop. Timpul când pleacă oile la pășune. /<ngr. próoros

PRÓOR s. n. v. prour.

amproor n. 1. ajunul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), când, după credința poporului, desdedimineață babele umblă după mana vacilor și hoții după iarba fiarelor; 2. (în graiul ciobănesc), ceasul înainte de amiazi (între 9 și 10): vin mieii de amproor. [Forma scurtată proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER ROREM, pe rouă, făcând aluziune la ora zilei când pământul e acoperit de rouă]. corectată

próor și próur, împróor și -our n., pl. inuz. urĭ (ngr. próoros, timpuriŭ, devreme). Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe. Ban. Olt. (amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac. prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și năprăor și năproor. În Dolj, a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ) împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÓOR s. mânecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

PROOR s. mînecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

próor s. n.1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea ooo, cf. prooroc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

proór s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor.

próor, s.n. – v. ampror.

próor, s.n. – v. ampror.

Intrare: prour
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prour
  • prourul
  • prouru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prour
  • prourului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proor
  • proorul
  • prooru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • proor
  • proorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)