9 definiții pentru protuberant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant.

PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant.

protuberant, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 322 / Pl: ~nți, ~e / E: fr protubérant] Care formează o protuberanță (1).

PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță.

PROTUBERÁNT, -Ă adj. Care formează o protuberanță. [< fr. protubérant, cf. lat. protuberans].

PROTUBERÁNT, -Ă adj. care formează o protuberanță; proeminent. (< fr. protubérant, lat. protuberans)

PROTUBERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care formează o protuberanță. Frunte ~tă. /<fr. protubérant

*protuberánt, -ă adj. (lat. protúberans, -ántis, d. protuberáre, a fi bulbucat [tuber, gheb]. V. tubercul). Bulbucat, bombat, proeminent și rătund.[1] modificată

  1. protuberánțăprotuberánt Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte

protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. sg. protuberántă, pl. protuberánte

Intrare: protuberant
protuberant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protuberant
  • protuberantul
  • protuberantu‑
  • protuberantă
  • protuberanta
plural
  • protuberanți
  • protuberanții
  • protuberante
  • protuberantele
genitiv-dativ singular
  • protuberant
  • protuberantului
  • protuberante
  • protuberantei
plural
  • protuberanți
  • protuberanților
  • protuberante
  • protuberantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)