10 definiții pentru protuberant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROTUBERANT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant.
PROTUBERANT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
protuberant, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 322 / Pl: ~nți, ~e / E: fr protubérant] Care formează o protuberanță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTUBERANT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROTUBERANT, -Ă adj. Care formează o protuberanță. [< fr. protubérant, cf. lat. protuberans].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTUBERANT, -Ă adj. care formează o protuberanță; proeminent. (< fr. protubérant, lat. protuberans)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROTUBERANT ~tă (~ți, ~te) Care formează o protuberanță. Frunte ~tă. /<fr. protubérant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*protuberánt, -ă adj. (lat. protúberans, -ántis, d. protuberáre, a fi bulbucat [tuber, gheb]. V. tubercul). Bulbucat, bombat, proeminent și rătund.[1] modificată
- protuberánță → protuberánt — Ladislau Strifler
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
protuberant adj. m., pl. protuberanți; f. protuberantă, pl. protuberante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
protuberant adj. m., pl. protuberanți; f. protuberantă, pl. protuberante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
protuberant adj. m., pl. protuberanți; f. sg. protuberantă, pl. protuberante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
protuberant, protuberantăadjectiv
- 1. Care constituie o protuberanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: proeminent
etimologie:
- protubérant DEX '09 DEX '98 DN