14 definiții pentru protoiereu protuiriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs.

protoiereu sm [At: (a. 1818) GCR II, 220/40 / P: ~to-ie~ / V: (reg) protaie~[1], (înv) ~tuiriu / E: ngr πρωτοιερεύς] 1-2 Protopop (1-2).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: potraiereu LauraGellner

PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. [Pr.: -to-ie-] – Din ngr. protoieréfs.

PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop.

PROTOIERÉU ~i m. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protopop. /<ngr. protoieréfs

*protoĭeréŭ m. (ngr. proto-ĭerévs; vsl. protoĭereĭ. V. ĭereŭ). Preut maĭ mare peste un județ (pop. protopop). V. proistos.

potraiereu[1] sm vz protoiereu

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: protaiereu LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii

protoieréu s. m. (sil. -to-ie-), art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTOIEREU s. (BIS.) protopop, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

Intrare: protoiereu
  • silabație: pro-to-ie-reu info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protoiereu
  • protoiereul
  • protoiereu‑
plural
  • protoierei
  • protoiereii
genitiv-dativ singular
  • protoiereu
  • protoiereului
plural
  • protoierei
  • protoiereilor
vocativ singular
  • protoiereule
plural
  • protoiereilor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

protoiereu protuiriu

etimologie: