PROTOCRONISM s. n. Curent de idei, opus sincronismului, care afirmă adesea, în mod nejustificat, anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale. – Proto- + [sin]cronism.

protocronism sn [At: DEX / E: proto- + (sin)cronism] Curent de idei preocupat să pună în valoare elementele de prioritate în afirmarea unei idei, a unei teme etc. în istoria culturii la nivel universal.

PROTOCRONISM s. n. Curent de idei preocupat să pună în valoare elementele de prioritate în afirmarea unei idei, a unei teme etc. în istoria culturii (la nivel universal). – Proto- + [sin]cronism.

PROTOCRONISM s. n. curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica; protocronie. (< proto- + /sin/cronism)

protocronism s. m. Stabilirea priorității cu orice preț a unei idei, a unei teme etc. ◊ „De multă vreme o carte de critică nu a tulburat apele prea liniștite ale vieții noastre literare ca această «Din clasicii noștri», cu subtitlul «Contribuții la ideea unui protocronism românesc», semnată de Edgar Papu [...]” ◊ „...eu nu-mi pot revendica decât paternitatea formulei de protocronism românesc, gândit în opoziție cu ideea sincronismului [...]” Luc. 1 IX 79 p. 3. ◊ „Prof. Edgar Papu a numit fenomenul de anticipație cu un cuvânt care a iscat vâlvă: protocronism.” Sc. 29 VI 82 p. 4; v. și Sec. 20 56/74, 6/76, R.lit. 25 X 79 p. 8, Săpt. 7 XII 79 p. 3 (din proto- + cronie + -ism)

!protocronism (desp. -to-cro-) s. n., (idei) pl. protocronisme

*protocronism (-to-cro-) s. n.

protocronism s. n.

PROTOCRONISM s. protocronie.

PROTOCRONÍSM (< proto- + [sin]cronism) s. n. Curent inițiat de Edgar Papu („Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc”, 1977), opus sincronismului și ilustrând, adesea în chip nefondat și patetic, anticipările românești ale unor creații literar-artistice și științifice universale.