protocronism s. m. Stabilirea priorității cu orice preț a unei idei, a unei teme etc. ◊ „De multă vreme o carte de critică nu a tulburat apele prea liniștite ale vieții noastre literare ca această «Din clasicii noștri», cu subtitlul «Contribuții la ideea unui protocronism românesc», semnată de Edgar Papu [...]” ◊ „...eu nu-mi pot revendica decât paternitatea formulei de protocronism românesc, gândit în opoziție cu ideea sincronismului [...]” Luc. 1 IX 79 p. 3. ◊ „Prof. Edgar Papu a numit fenomenul de anticipație cu un cuvânt care a iscat vâlvă: protocronism.” Sc. 29 VI 82 p. 4; v. și Sec. 20 56/74, 6/76, R.lit. 25 X 79 p. 8, Săpt. 7 XII 79 p. 3 (din proto- + cronie + -ism)