2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

protestant2, ~ă smf [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: protesta + -ant] (Înv) Protestatar (1).

protestant1, ~ă [At: DRLU / V: (îvr) ~tan[1] sm / Pl: ~nți, ~e / E: ger Protestant] 1-2 smf, a (Adept) al protestantismului Si: reformat, (îvr) protestanticesc (1). 3 a Referitor la protestantism Si: (îvr) protestanticesc (2). 4 a Specific protestantismului Si: (înv) protestanticesc (3). 5 a Care susține protestantismul. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, adj. Care ține de protestantism; al protestanților. Biserică protestantă. ♦ (Substantivat) Adept al protestantismului.

PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].

PROTESTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant)

PROTESTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de protestantism; propriu protestantismului. Templu ~. /<fr. protestant

PROTESTÁNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al protestantismului. /<fr. protestant

protestant a. și m. nume dat mai întâi luteranilor, apoi calviniștilor și anglicanilor.

*protestánt, -ă adj. (lat. protéstans, -ántis, fr. protestant). Care protestează. Care s’a desprins de autoritatea Papeĭ: sectă protestantă. Subst. Nume dat maĭ întîĭ luteranilor (1529), apoĭ calviniștilor și anglicanilor, ca unora care aŭ protestat contra Papiĭ.

protestan sm vz protestant1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte

protestánt s. m., adj. m., pl. protestánți; f. sg. protestántă, pl. protestánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTESTÁNT adj. (BIS.) reformat, (înv.) protestanticesc.

PROTESTÁNT adj., s. v. contestatar, protestatar.

protestant adj., s. v. PROTESTATAR.

PROTESTANT adj. (BIS.) 1. reformat, (înv.) protestanticesc. 2. evanghelic.

Intrare: protestant (adj.)
protestant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestant
  • protestantul
  • protestantu‑
  • protestantă
  • protestanta
plural
  • protestanți
  • protestanții
  • protestante
  • protestantele
genitiv-dativ singular
  • protestant
  • protestantului
  • protestante
  • protestantei
plural
  • protestanți
  • protestanților
  • protestante
  • protestantelor
vocativ singular
plural
Intrare: protestant (s.m.)
protestant substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestant
  • protestantul
  • protestantu‑
plural
  • protestanți
  • protestanții
genitiv-dativ singular
  • protestant
  • protestantului
plural
  • protestanți
  • protestanților
vocativ singular
plural
protestan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)