9 definiții pentru prostuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.

PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.

prostuț, ~ă smf, a [At: DONICI, F. II, 51/3 / Pl: ~i, ~e / E: prost +-uț] 1-12 (Pfm; șhp) (Om) prosticel (1-6). 13-14 (Pex) (Om) naiv.

PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. Diminutiv al lui prost; cam prost, cam fără minte; naiv. Doi frați – unul bun, blînd, prostuț, onest. CARAGIALE, N. E. 30. E cam prostuță, dar frumoasă coz. ALECSANDRI, T. I 433.

PROSTÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la prost) Cam prost; puțin prost. /prost + suf. ~uț

prostúț, -ă adj. (dim. d. prost). Fam. Cam prost, cam fără minte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe

prostúț adj. m., pl. prostúți; f. sg. prostúță, pl. prostúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSTÚȚ adj., s. prosticel, prostișor, prostuleț, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)

PROSTUȚ adj., s. prosticel, prostișor, prostuleț, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)

Intrare: prostuț
prostuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostuț
  • prostuțul
  • prostuțu‑
  • prostuță
  • prostuța
plural
  • prostuți
  • prostuții
  • prostuțe
  • prostuțele
genitiv-dativ singular
  • prostuț
  • prostuțului
  • prostuțe
  • prostuței
plural
  • prostuți
  • prostuților
  • prostuțe
  • prostuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)