16 definiții pentru prostrație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.

PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.

prostrație sf [At: MAN. SĂNĂT. 271/8 / V: ~sta~, (înv) ~iune / E: fr prostration, lat prostratio, -onis] Stare patologică de indiferență totală față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice Si: apatie (1).

PROSTRÁȚIE s. f. Stare de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o tensiune nervoasă sau de un efort nervos excesiv; depresiune psihică, apatie. Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318.

PROSTRÁȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. prostration, lat. prostratio].

PROSTRÁȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio)

PROSTRÁȚIE ~i f. Stare (patologică) manifestată prin indiferență totală față de cele din jur, provocată de o slăbire fizică sau psihică extremă; lipsă de interes pentru orice activitate; apatie. /<lat. prostratio, ~onis, fr. prostration

*prostrațiúne f. (lat. prostrátio, -ónis, d. prostérnere, -stratum, a prosterna). Med. Slăbicĭune extremă, inconsciență: a cădea într’o stare de prostațiune. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prostrație (desp. -ți-e) s. f., art. prostrația (desp. -ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

prostrație (-ți-e) s. f., art. prostrația (-ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

prostráție s. f. (sil. -ți-e), art. prostráția (sil. -ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROSTRÁȚIE s. v. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism.

prostrație s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENȚĂ. INDOLENȚĂ. INERȚIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM.

Intrare: prostrație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrație
  • prostrația
plural
genitiv-dativ singular
  • prostrații
  • prostrației
plural
vocativ singular
plural
prostație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrațiune
  • prostrațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • prostrațiuni
  • prostrațiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostrațiesubstantiv feminin

  • 1. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: apatie
    • format_quote Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.