16 definiții pentru prostrație

din care

Explicative DEX

PROSTRAȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.

PROSTRAȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.

prostrație sf [At: MAN. SĂNĂT. 271/8 / V: ~sta~, (înv) ~iune / E: fr prostration, lat prostratio, -onis] Stare patologică de indiferență totală față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice Si: apatie (1).

PROSTRAȚIE s. f. Stare de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o tensiune nervoasă sau de un efort nervos excesiv; depresiune psihică, apatie. Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318.

PROSTRAȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. prostration, lat. prostratio].

PROSTRAȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio)

PROSTRAȚIE ~i f. Stare (patologică) manifestată prin indiferență totală față de cele din jur, provocată de o slăbire fizică sau psihică extremă; lipsă de interes pentru orice activitate; apatie. /<lat. prostratio, ~onis, fr. prostration

prostație sf vz prostrație

prostrațiune sf vz prostrație

prostrațiune f. Med. slăbire extremă.

*prostrațiúne f. (lat. prostrátio, -ónis, d. prostérnere, -stratum, a prosterna). Med. Slăbicĭune extremă, inconsciență: a cădea într’o stare de prostațiune. – Și -áție.

Ortografice DOOM

prostrație (desp. -ți-e) s. f., art. prostrația (desp. -ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

prostrație (-ți-e) s. f., art. prostrația (-ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

prostrație s. f. (sil. -ți-e), art. prostrația (sil. -ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

Sinonime

PROSTRAȚIE s. v. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism.

prostrație s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENȚĂ. INDOLENȚĂ. INERȚIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM.

Intrare: prostrație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrație
  • prostrația
plural
genitiv-dativ singular
  • prostrații
  • prostrației
plural
vocativ singular
plural
prostație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrațiune
  • prostrațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • prostrațiuni
  • prostrațiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostrațiesubstantiv feminin

  • 1. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: apatie
    • format_quote Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.