proprietăreasă sf [At: POLIZU / V: (reg) ~piet~, ~piit~ / P: ~ri-e~ / Pl: ~ese / E: proprietar + -easă] 1 Soție a unui proprietar. 2 Femeie care deține dreptul de proprietate asupra unui bun Si: stăpână. 3 (Spc) Femeie care posedă un imobil, considerată în raport cu chiriașii ei.

PROPRIETĂREASĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar, deținătoare a unui imobil (mai ales considerată în raport cu chiriașii).Proprietăreasa voastră, baba Rada, vă închiriase casa și curtea. PAS, Z. I 191.

PROPRIETĂREASĂ ~ese f. 1) Femeie care are o proprietate. 2) Femeie care posedă un imobil (în raport cu chiriașul ei). 3) Soția proprietarului. [Sil. -pri-e-] /proprietar + suf. ~easă

propietăreasă sf vz proprietăreasă

propiităreasă sf vz proprietăreasă

proprietăreasă (desp. pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietăresei; pl. proprietărese

proprietăreasă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietăresei; pl. proprietărese

proprietăreasă s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietăresei; pl. proprietărese

proprietar m., proprietăreasă f.

PROPRIETĂREASĂ s. proprietară. (~ imobilului.)

PROPRIETĂREASĂ s. proprietară. (~ imobilului.)