proletcultism sni [At: IORDAN, L. R. 105 / E: rs пролеткульт + -ism] Curent cultural apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie, ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi pur proletare și care respingea aproape întreaga moștenire culturală a trecutului.

PROLETCULTISM s. n. Curent greșit, ivit în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținînd că ea nu este utilă poporului, și preconiza dezvoltarea unei noi culturi, proletare, fără să preia nimic din trecut. Lenin a veștejit proletcultismul, adică ideea unei culturi exclusiv proletare rupte de trecut. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 498, 1/7.

PROLETCULTISM s.n. Atitudine față de problemele artei și culturii în Uniunea Sovietică după Revoluția din octombrie, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținînd că ea nu este utilă poporului, și propaga ideea creării unei culturi „pur proletare”, a unor opere artistice inspirate numai din procesul de producție, reflectat adesea în mod simplist și vulgarizator. [< proletcult + -ism, cf. rus. proletkultovșcina].

PROLETCULTISM s. n. atitudine față de problemele artei și culturii, în fosta URSS, după Revoluția din Octombrie, vizibilă și în restul țărilor comuniste, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă poporului, și promova ideea creării unei culturi „pur proletare”. (după rus. proletikultovșcina)

proletcultism s. n.

proletcultism s. n.

proletcultism s n.