PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

proiect sn [At: IST. CAROL XII, 31^v/17 / P: pro-iect / V: (înv) proget, project, projet / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat proiectus, ger Projekt] 1 Plan de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face ceva în viitor. 2 (Ccr) Înscris care conține un asemenea proiect (1). 3 Formă pregătitoare a unei lucrări, a unei redactări etc. care urmează să fie definitivată. 4 Cea dintâi formă a unui plan economic, social, financiar etc., care urmează să fie discutat, îmbunătățit și aprobat pentru a primi caracter oficial și a fi pus în aplicare. 5 (Îs) ~ de lege (sau înv, de legiuire) Text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care este supus dezbaterii și aprobării organului legislativ pentru a deveni efectiv lege. 6 Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru justificarea utilității și executarea unei construcții, a unei mașini etc. 7 (Îs) ~ de diplomă Lucrare cu caracter preponderent tehnic pe baza căreia studenții institutului politehnic, ai institutului de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor.

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice). 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Prima redactare, textul provizoriu al unui plan (economic, social, financiar, politic, de activitate etc.) care urmează să fie discutat (eventual modificat) și aprobat pentru a primi un caracter obligatoriu. Andrei își rezervase timpul acesta pentru studierea proiectului de plan al activității stațiunii... Proiectul fusese întocmit de Ștefan Turcu în colaborare cu membrii colectivului de conducere. MIHALE, O. 499. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmează să fie supus aprobării Marii Adunări Naționale sau parlamentului. Noi am discuta și am încuviința fără prealabilă cercetare un proiect de lege de a cărui bună sau rea chibzuire atîrna în mare parte viitorul țării noastre. KOGĂLNICEANU, S. A. 135. 2. Program de acțiuni viitoare, plan. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tînărului... Încetul cu încetul, totuși entuziasmul proiectelor se potoli. REBREANU, R. I 27. ◊ (Concretizat) Aceasta îți va fi cu atît mai lesne cu cît, desigur, proiectul de carte va rămînea, cît despre mine, pururea în stare de proiect. ODOBESCU, S. III 61. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date și care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, a unui sistem tehnic, a unei întreprinderi etc., făcînd obiectul unei investiții. În proiectele noi să se țină seamă de ultimele cuceriri ale tehnicii mondiale. GHEORGHIU-DEJ, R. 79. Alături [era] harta cu progresele în domeniul transporturilor pe apă... adică proiectul săpăturilor dintre Nipru și Volga. SAHIA, U.R.S.S. 24. ◊ Proiect de diplomă = lucrare care cuprinde un proiect și care este prezentată la examen de studenții școlilor politehnice, pentru a obține diploma de studii. Studenții institutelor de învățămînt superior vor trece un examen de stat sau vor susține un proiect de diplomă. COL. HOT. DISP. 1953, 88.

PROIECT s.n. 1. Plan de a întreprinde, de a face ceva; intenție. ♦ Prima redactare sau primele idei în legătură cu ceva care urmează să se facă sau care trebuie pus în execuție. ♦ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi. 2. Lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, a unei mașini etc. [Pron. pro-iect. / < lat. proiectus, cf. fr. projet].

PROIECT s. n. 1. plan de a întreprinde, de a face ceva; intenție. 2. prima redactare, primele idei în legătură cu ceva care urmează să se facă, să fie pus în execuție. ♦ ~ de lege = text provizoriu al unei legi. 3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, mașini etc. (< germ. Projekt, lat. proiectus)

PROIECT ~e n. 1) Plan prin care se intenționează realizarea unor acțiuni viitoare. 2) Text inițial al unui plan de activitate socială care urmează să fie discutat, completat, aprobat și apoi pus în aplicare. 3) Schemă a unui sistem tehnic sau a unei construcții care conține calculele, desenele și explicațiile necesare. [Sil. -iect] /<germ. Projekt, lat. projectus

proiect n. 1. plan format, lucru ce-și propune de a face cineva: proiecte mari; 2. prima idee, prima redacțiune: proiect de lege.

*proĭéct n., pl. e (lat. projectus, part. d. projicere, a arunca înainte, fr. projet, d. projeter, a proĭecta. V. ob- și sub-ĭect, abject). Plan, lucru propus (gîndit) p. împlinire: proĭectu de a uni Marea Neagră cu Baltica. Prima gîndire și redactare: un proĭect de lege. Arh. Reprezentarea grafică și scrisă, împreună cu devizu, a lucrăriĭ de împlinit.

proget sn vz proiect

project sn vz proiect

projet sn vz proiect

desen-proiect s. n. Desen cu caracter de proiect ◊ „În fața fiecăruia dintre ei se află un formular, în care se înscriu notele acordate desenelor-proiecte pe care le prezintă diferite fabrici textile din țară pentru felurite țesături.” Sc. 24 I 64 p. 1 (din desen + proiect)

proiect-tip s. n. Proiect standard ◊ „Ministerul Petrolului a întrebuințat [...] un proiect-tip.” Sc. 27 I 67 p. 1; v. și refolosibil (1961) (din proiect + tip; cf. fr. projet type; DT)

proiect s. n., pl. proiecte

proiect s. n., pl. proiecte

proiect s. n. (sil. -iect), pl. proiecte

proiect

proiect, -te.

+proiect-pilot s. n., pl. proiecte-pilot

PROIECT s. 1. v. intenție. 2. v. plan. 3. v. vedere.

PROIECT s. 1. calcul, gînd, idee, intenție, plan, socoteală, (înv. și reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrșit, socotință, (fam.) combinație. (Nu și-a putut realiza ~.) 2. plan, (înv.) tertip. (Și-a pus ~ în aplicare.) 3. intenție, vedere. (Ce ai în ~ ?)

proiect (proiecte), s. n. – Plan. Lat. proiectum (sec. XIX), fr. projet. – Der. proiecta, vb., din lat. proiectare; proiectil, s. n., din fr. projectil; proiector, s. n., din lat. proiector; proiecți(un)e, s. f., din lat. proiectio; anteproiect, s. n., din fr. avant-projet.

proiectul verde expr. (tox.) marijuana.