13 definiții pentru prohodi provodi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

prohodi vt [At: VARLAAM, C. 380 / V: (îvr) provodi / Pzi: ~desc, (rar) prohod / E: slv проводити] 1 A oficia slujba prohodului (1). 2 (Pgn) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului (1). 3 A înmormânta. 4 (Rar) A boci. 5 (Reg; îf provodi) A ura. 6 (Buc) A popi2. corectată

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. I. A oficia slujba prohodului. Mult n-avem și ne prohodește și pe noi popa Petrea. SADOVEANU, P. III. 203. Iar cînd pe la prînz era, Pe Vălean mi-l prohodea. SEVASTOS, C. 298. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu; și m-au mmormîntat în năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vrun ceas. CREANGĂ, A. 61. ◊ Intranz. Convoiul s-apropie de groapă... Preoții prohodesc, făcliile ard liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 342. (Fig.) Te uită, frunza pică irosită Și vîntul geme prohodind departe. IOSIF, R. 46. 2. A duce (un mort) la groapă; a îngropa. Noi ducem moarte la cei vii Și-i prohodim cîntînd voios. ALECSANDRI, T. II 39.

A PROHODÍ ~ésc tranz. 1) A supune ritualurilor prohodului. 2) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului. /<sl. provoditi

prohodì v. a cânta prohodul: ca pe un mort în vieață voioși te prohodim AL.

prohodésc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. -itĭ. V. izvodesc, do-, ne- și po-vedesc). Acompaniez la mormînt cu cîntece, maĭ ales oprind dricu din loc în loc și cîntînd maĭ solemn. – Vechĭ prov- și prof-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă

prohodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohodeáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prohodí, prohodesc, vb. tranz. – (bis.) A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea, 1924, I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi, 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri” (Scriban, DEX, MDA).

prohodí, prohodesc, vb. tranz. – A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea 1924 I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prohodí, prohodesc vb. IV Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. ♦ (Rar) A plânge, a boci, a jeli. – Din sl. provoditi.

Intrare: prohodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prohodi
  • prohodire
  • prohodit
  • prohoditu‑
  • prohodind
  • prohodindu‑
singular plural
  • prohodește
  • prohodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prohodesc
(să)
  • prohodesc
  • prohodeam
  • prohodii
  • prohodisem
a II-a (tu)
  • prohodești
(să)
  • prohodești
  • prohodeai
  • prohodiși
  • prohodiseși
a III-a (el, ea)
  • prohodește
(să)
  • prohodească
  • prohodea
  • prohodi
  • prohodise
plural I (noi)
  • prohodim
(să)
  • prohodim
  • prohodeam
  • prohodirăm
  • prohodiserăm
  • prohodisem
a II-a (voi)
  • prohodiți
(să)
  • prohodiți
  • prohodeați
  • prohodirăți
  • prohodiserăți
  • prohodiseți
a III-a (ei, ele)
  • prohodesc
(să)
  • prohodească
  • prohodeau
  • prohodi
  • prohodiseră
provodi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)