PROGRAMARE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa.

programare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 2/3 / Pl: ~mări / E: programa] 1 Organizare potrivit unui program (7). 2 Stabilire a unui program (7) pe baza căruia urmează să se desfășoare o activitate. 3 Includere într-un program (1). 4 Planificare a unei persoane la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 5 Introducere a unui program (12) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. 6 Ansamblu de metode de rezolvare matematică a problemelor de tipul celor care intervin în planificare, urmărind optimizarea unor funcții de mai multe variabile.

PROGRAMARE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. – V. programa.

PROGRAMARE, programări, s. f. Acțiunea de a programa; introducere, fixare într-un program de activitate. V. planificare.

PROGRAMARE s.f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei; (spec.; fin.) hîrtie prin care se atestă că s-a programat ceva. ♦ Ramură a matematicilor aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatoarelor electronice. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. [< programa].

PROGRAMARE s. f. 1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. 2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare. ♦ ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile. (< programa)

PROGRAMARE ~ări f. 1) v. A PROGRAMA. 2) Operația de elaborare a unei programe la calculatorul electronic. /v. a programa

programa [At: LEG. EC. PL. 255 / Pzi: ~mez / E: fr programmer] 1 (C. i. acțiuni, activități etc.) A organiza potrivit unui program (7). 2 A fixa un program (7) pe baza căruia urmează să se desfășoare o activitate. 3 A include într-un program (1). 4 (C. i. oameni) A planifica la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 5 A introduce un program într-un calculator în vederea rezolvării unor sarcini de lucru.

PROGRAMA, programez, vb. I. Tranz. A fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate, a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. V. planifica. Luni avem cu toții treburi programate. SADOVEANU, A. L. 24.

PROGRAMA vb. I. tr. A stabili un program de activitate; a fixa o anumită acțiune. [Cf. it. programmare, fr. programmer].

PROGRAMA vb. tr. 1. a stabili, a fixa un program (1). 2. a planifica la o anumită dată. 3. a introduce un program (4). 4. a include într-un program. (< fr. programmer)

A PROGRAMA ~ez tranz. 1) (acțiuni sau activități) A prevedea din timp, elaborând un program. 2) (perioade de timp) A repartiza potrivit unui program. 3) (materiale, date etc.) A supune codificării pentru a putea introduce în mașina electronică de calcul. /<fr. programmer

programare (desp. pro-gra-) s. f., g.-d. art. programării; pl. programări

programare (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programării; pl. programări

programare s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. programării; pl. programări

programa (a ~) (desp. pro-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. programez, 3 programează; conj. prez. 1 sg. să programez, 3 să programeze

programa (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programează

programa vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. programez, 3 sg. și pl. programează

PROGRAMARE s. planificare. (~ cuiva la analize.)

PROGRAMARE s. planificare. (~ cuiva la analize.)

PROGRAMA vb. a planifica. (Când vrei să te ~?)

PROGRAMA vb. a planifica. (Cînd vrei să te ~?)