15 definiții pentru profet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète.

PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor. – Din fr. prophète.

PROFÉT, profeți, s. m. (În diferite credințe religioase) Personaj considerat ca interpret al voinței lui dumnezeu, capabil să prevadă și să prezică viitorul; proroc. Se nălță de jos profetul într-ai săi neîntrecut, Și urcîndu-se în munte sub a serii străjnicie Cu nori groși de ceață albă se-mbrăcă pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 100. Se lumina la față ca un profet, fraza se deschidea, se lărgea, într-o bogăție de cuvinte sonore. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ♦ Cel care anunță, vestește viitorul prin cunoașterea sau intuiția evenimentelor trecute și prezente. Mureș an scutură lanțul cu-a lui voce ruginită... Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. EMINESCU, O. I 32. ◊ Expr. Nimeni nu e profet în țara lui = faptele cuiva găsesc adesea mai puțin răsunet în mijlocul concetățenilor decît între străini. S-a întîmplat măcar o dată să fie cineva profet în țara lui? C. PETRESCU, C. V. 245. Apoi zice și proverbul: nimeni nu este profet în țara lui. BOLINTINEANU, O. 278. ◊ (De obicei articulat) Titlu dat de musulmani iui Mahomed. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mohamet. EMINESCU, O. I 144.

PROFÉT s.m. Proroc, prezicător. ♦ Titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. [Cf. fr. prophète, lat., gr. prophetes].

PROFÉT s. m. 1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător. 2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. (< fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)

PROFÉT ~ți m. 1) rel. Persoană, cu inspirație divină, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoană care, pătrunzând în esența lucrurilor, prevede desfășurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophéte

profet m. 1. cel ce prezice viitorul prin inspirațiune divină sau descopere vr’un adevăr ascuns oamenilor; 2. titlul dat de muzulmani lui Mahomed; 3. fig. cel ce anunță un eveniment viitor: semnelor vremii profet EM.

*profét m. (lat. prophéta, d. vgr. prophétes, rudă cu lat. pro-fitéri, fatéri, a mărturisi. V. pro-fesor). Proroc, prezicător. Titlu dat de musulmanĭ luĭ Mohamet: a desfășura steagu profetuluĭ. – Fem. profeteasă, pl. ese. – După Scriptură, primiĭ profețĭ aŭ fost Moĭse, Samuil, Ilie și Eliseŭ și David. Pe urmă veniră alțĭ profețĭ, împărțițĭ în doŭă clase: Isaia, Ieremia, Daniil și Ezechiíl (mariĭ profețĭ) și apoĭ alțiĭ, doĭ-spre-zece, maĭ micĭ. Aŭ fost și profetese: Maria (sora luĭ Moĭse), Debora și Ana (care între cele dintîĭ l-a recunoscut pe Isus drept Mesia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profét s. m., pl. proféți

profét s. m., pl. proféți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFÉT s. prezicător, proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

PROFET s. proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

PROFETE s. (rar) proroacă, (înv.) prorociță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROFÉT (< lat., fr.) s. m. Persoană socotită ca fiind înzestrată cu însușirea de a prezice, fie prin revelație, fie prin interpretarea vedeniilor și oracolelor, de obicei aleasă pentru a îndeplini această misiune. În „Biblie”, p. (prorocul) este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, ales de acesta ca să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta. „Biblia” distinge patru mari p., Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel, la care se adaugă 12 p. mai mici (Zaharia, Amos ș.a.); fiecare dintre ei a dat numele unei cărți a „Bibliei”. Moise este considerat cel mai mare dintre p., singurul care a vorbit cu Dumnezeu față-n față. În Islam, este acceptat titlul de p. pentru marile figuri biblice, dar ca p. absolut nu este recunoscut decât Mahomed, interpretul direct și mijlocitorul între Allah și oameni. ♦ Prin extrapolare, în limbaj modern, este numit p. orice vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja.

NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet în țara sa – Luca, 4, 24.

Intrare: profet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profet
  • profetul
  • profetu‑
plural
  • profeți
  • profeții
genitiv-dativ singular
  • profet
  • profetului
plural
  • profeți
  • profeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)