20 de definiții pentru profet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFET, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète.

profet1 sm [At: GOLESCU, C. / V: (înv) ~fit, ~feta / Pl: ~eți / E: lat propheta, fr prophète] 1 Predicator religios considerat ca trimis al divinității pe pământ și înzestrat cu darul de a prezice viitorul Si: proroc. 2 (Îe) Nimeni nu e ~ în țara lui Se spune despre cineva care are puțină influență, care găsește puțină crezare sau înțelegere în mijlocul celor din jur. 3 Epitet dat de musulmani lui Mahomed Si: proroc. 4 Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor Si: proroc. corectat(ă)

PROFET, profeți, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor. – Din fr. prophète.

PROFET, profeți, s. m. (În diferite credințe religioase) Personaj considerat ca interpret al voinței lui dumnezeu, capabil să prevadă și să prezică viitorul; proroc. Se nălță de jos profetul într-ai săi neîntrecut, Și urcîndu-se în munte sub a serii străjnicie Cu nori groși de ceață albă se-mbrăcă pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 100. Se lumina la față ca un profet, fraza se deschidea, se lărgea, într-o bogăție de cuvinte sonore. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ♦ Cel care anunță, vestește viitorul prin cunoașterea sau intuiția evenimentelor trecute și prezente. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită... Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. EMINESCU, O. I 32. ◊ Expr. Nimeni nu e profet în țara lui = faptele cuiva găsesc adesea mai puțin răsunet în mijlocul concetățenilor decît între străini. S-a întîmplat măcar o dată să fie cineva profet în țara lui? C. PETRESCU, C. V. 245. Apoi zice și proverbul: nimeni nu este profet în țara lui. BOLINTINEANU, O. 278. ◊ (De obicei articulat) Titlu dat de musulmani iui Mahomed. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mohamet. EMINESCU, O. I 144.

PROFET s.m. Proroc, prezicător. ♦ Titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. [Cf. fr. prophète, lat., gr. prophetes].

PROFET s. m. 1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător. 2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. (< fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)

PROFET ~ți m. 1) rel. Persoană, cu inspirație divină, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoană care, pătrunzând în esența lucrurilor, prevede desfășurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophéte

profet m. 1. cel ce prezice viitorul prin inspirațiune divină sau descopere vr’un adevăr ascuns oamenilor; 2. titlul dat de muzulmani lui Mahomed; 3. fig. cel ce anunță un eveniment viitor: semnelor vremii profet EM.

*profét m. (lat. prophéta, d. vgr. prophétes, rudă cu lat. pro-fitéri, fatéri, a mărturisi. V. pro-fesor). Proroc, prezicător. Titlu dat de musulmanĭ luĭ Mohamet: a desfășura steagu profetuluĭ. – Fem. profeteasă, pl. ese. – După Scriptură, primiĭ profețĭ aŭ fost Moĭse, Samuil, Ilie și Eliseŭ și David. Pe urmă veniră alțĭ profețĭ, împărțițĭ în doŭă clase: Isaia, Ieremia, Daniil și Ezechiíl (mariĭ profețĭ) și apoĭ alțiĭ, doĭ-spre-zece, maĭ micĭ. Aŭ fost și profetese: Maria (sora luĭ Moĭse), Debora și Ana (care între cele dintîĭ l-a recunoscut pe Isus drept Mesia).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROFET s. prezicător, proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

PROFET s. proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROFÉT (< lat., fr.) s. m. Persoană socotită ca fiind înzestrată cu însușirea de a prezice, fie prin revelație, fie prin interpretarea vedeniilor și oracolelor, de obicei aleasă pentru a îndeplini această misiune. În „Biblie”, p. (prorocul) este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, ales de acesta ca să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta. „Biblia” distinge patru mari p., Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel, la care se adaugă 12 p. mai mici (Zaharia, Amos ș.a.); fiecare dintre ei a dat numele unei cărți a „Bibliei”. Moise este considerat cel mai mare dintre p., singurul care a vorbit cu Dumnezeu față-n față. În Islam, este acceptat titlul de p. pentru marile figuri biblice, dar ca p. absolut nu este recunoscut decât Mahomed, interpretul direct și mijlocitorul între Allah și oameni. ♦ Prin extrapolare, în limbaj modern, este numit p. orice vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja.

NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet în țara sa – Luca, 4, 24.

Jesters do oft prove prophets (engl. „Glumeții se dovedesc adesea profeți”) – maximă a lui Shakespeare din Regele Lear. O spune Regana, una din fiicele lui Lear, în discuția cu sora ei Gonerila (act. V, sc. 3). Se citează cînd o mică glumă vestește (sau prevestește) un mare adevăr. LIT.

Nemo propheta in patria sua (lat. „Nimeni nu-i profet în țara lui”) – Cartea lui Luca (cap. IV, vers. 24) – unde se povestește că Isus, cînd s-a reîntors la Nazareth și i s-a cerut să facă și în orașul lui vindecări miraculoase ca la Capernaum, ar fi răspuns că nimeni nu-i proroc în patria sa, adică de obicei reușești mai bine în altă parte decît la tine acasă. Părăsind domeniul biblic, cuvintele acestea vor să arate că adesea acțiunile, lucrările sau spusele noastre găsesc mai multă încredere, obțin mai mare succes în alte locuri decît în cel de baștină, decît în orașul, în cercul sau în familia noastră. Cu acest înțeles expresia e folosită și astăzi. În Franța a devenit proverb „Nul n’est prophète dans son pays”. BIB.

Intrare: profet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profet
  • profetul
  • profetu‑
plural
  • profeți
  • profeții
genitiv-dativ singular
  • profet
  • profetului
plural
  • profeți
  • profeților
vocativ singular
  • profetule
  • profete
plural
  • profeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

profet, profețisubstantiv masculin

  • 1. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta. DEX '09 DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Se nălță de jos profetul într-ai săi neîntrecut, Și urcîndu-se în munte sub a serii străjnicie Cu nori groși de ceață albă se-mbrăcă pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 100. DLRLC
    • format_quote Se lumina la față ca un profet, fraza se deschidea, se lărgea, într-o bogăție de cuvinte sonore. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. DLRLC
    • 1.1. articulat Nume dat de musulmani lui Mahomed. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
      • format_quote Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mohamet. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • 1.2. Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: vizionar
      • format_quote Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită... Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. EMINESCU, O. I 32.
      • chat_bubble Nimeni nu e profet în țara lui = faptele cuiva găsesc adesea mai puțin răsunet în mijlocul concetățenilor decât între străini. DLRLC
        • format_quote S-a întîmplat măcar o dată să fie cineva profet în țara lui? C. PETRESCU, C. V. 245. DLRLC
        • format_quote Apoi zice și proverbul: nimeni nu este profet în țara lui. BOLINTINEANU, O. 278. DLRLC
    • diferențiere Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul. DEX '98
    • diferențiere (În diferite credințe religioase) Personaj considerat ca interpret al voinței lui dumnezeu, capabil să prevadă și să prezică viitorul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.