PROFESA, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

profesa vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 678 / V: (cscj) ~si, ~sui / Pzi: ~sez / E: fr professer, lat professare] 1 (C. i. concepții atitudini, păreri etc.) A expune. 2 (C. i. îndeletniciri, meserii, profesiuni, discipline etc.) A se ocupa cu... Si: a exercita, a îndeplini, a practica, (înv) a metanisi. 3 (Spc) A exercita profesiunea de profesor.

profesi v vz profesa

profesui v vz profesa

PROFESA, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFESA, profesez, vb. I. Tranz. A exercita o profesiune, a practica o meserie, p. ext. o credință, o religie. A profesa medicina. ▭ Dreptul de a profesa nesupărați religia lor, de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Intranz. Oricine muncește de doisprezece ani în aceeași ramură are dreptul să profeseze. MACEDONSKI, O. IV 53. ♦ A manifesta o atitudine, o părere; a susține o convingere în public. Noi trebuie să profesăm respectul naționalităților și egalitatea lor. BĂLCESCU, la GHICA, A. 564.

PROFESA vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). [< fr. professer].

PROFESA vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). (< fr. professer, lat. professare)

A PROFESA ~ez tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susține în mod public argumentând. /<fr. professer

profesà v. 1. a declara în public: a profesa o religiune, a profesa opiniuni; 2. a exersa, a practica: el profesează medicina; 3. a instrui: a profesa filozofia.

*profeséz v. tr. (fr. professer, it. professare, d. lat. professus, part. d. profitéri, a declara, a mărturisi. V. con-fesez). Declar publicamente: a profesa o religiune, o opiniune. Exercit, practic: a profesa medicina. Predaŭ, învăț: a profesa istoria.

profesa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profesez, 3 profesează; conj. prez. 1 sg. să profesez, 3 să profeseze

profesa (a ~) vb., ind. prez. 3 profesează

profesa vb., ind. prez. 1 sg. profesez, 3 sg. și pl. profesează

PROFESA vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

PROFESUI vb. v. exercita, face, practica, profesa.

PROFESA vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

profesui vb. v. EXERCITA. FACE. PRACTICA. PROFESA.