25 de definiții pentru procator potracăn potracăr potrăcân potroacăn potroacăr procatăr procatâr protacăr protacâr protocâr (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor.

PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor.

procator [At: N. TEST. (1648), 167r/6 / V: (înv) plocatăr[1], pocrătol, potracăn, potracăr, potrăcân, potroacăn, potroacăr, ~tăr, ~catâr, protacăr, protacâr, protocâr / Pl: ~i / E: mg prókátor] 1 sm (Trs) Avocat. 2 a (Reg; îf procatăr) Cu minte, cu umor. 3 sm (Zlg; reg; îf protocâr, potracăr) Broatec (Hyla arborea). 4 sm (Ban; îf procatăr) Procuror fiscal. 5 sm (Înv) Persoană împuternicită.

  1. În referința încrucișată, varianta de față este accentuată: plocatăr LauraGellner

PROCATOR s.m. (Ban., Trans. S) Avocat. C: Prokator. Causidicus. AC, 363. Carii fac încă giudecate strîmbe ? Procatorii și notariușii. PP, 6r. Procator, adecă așezători de vorbă. CAL. 1733, 20. // A: Protacăn, adecă așezător de vorbă. CAL, 1762, 122r. Variante: protacăn (CAL. 1762, 122r. Etimologie: magh. prókátor. Vezi și procatorie. Cf. a r c a, u r ă t o r.

plocatăr[1] sm vz procator

  1. În definiția principală, cuv. este accentuat: plocatăr LauraGellner

PROCÁTĂR, procatări, s. m. (Regional) Avocat. Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE.

PROCÁTĂR, procatări, s. m. (Reg.) Avocat. – Magh. prókátor.

procátăr m. (ung. prókátor, d. lat. procurator). Trans. Avocat. – Și -tácăr. V. procurator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!procátor (reg.) s. m., pl. procátori

arată toate definițiile

Intrare: procator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procator
  • procatorul
  • procatoru‑
plural
  • procatori
  • procatorii
genitiv-dativ singular
  • procator
  • procatorului
plural
  • procatori
  • procatorilor
vocativ singular
  • procatorule
  • procatore
plural
  • procatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potracăn
  • potracănul
  • potracănu‑
plural
  • potracăni
  • potracănii
genitiv-dativ singular
  • potracăn
  • potracănului
plural
  • potracăni
  • potracănilor
vocativ singular
  • potracănule
  • potracăne
plural
  • potracănilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potracăr
  • potracărul
  • potracăru‑
plural
  • potracări
  • potracării
genitiv-dativ singular
  • potracăr
  • potracărului
plural
  • potracări
  • potracărilor
vocativ singular
  • potracărule
  • potracăre
plural
  • potracărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrăcân
  • potrăcânul
  • potrăcânu‑
plural
  • potrăcâni
  • potrăcânii
genitiv-dativ singular
  • potrăcân
  • potrăcânului
plural
  • potrăcâni
  • potrăcânilor
vocativ singular
  • potrăcânule
  • potrăcâne
plural
  • potrăcânilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroacăn
  • potroacănul
  • potroacănu‑
plural
  • potroacăni
  • potroacănii
genitiv-dativ singular
  • potroacăn
  • potroacănului
plural
  • potroacăni
  • potroacănilor
vocativ singular
  • potroacănule
  • potroacăne
plural
  • potroacănilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroacăr
  • potroacărul
  • potroacăru‑
plural
  • potroacări
  • potroacării
genitiv-dativ singular
  • potroacăr
  • potroacărului
plural
  • potroacări
  • potroacărilor
vocativ singular
  • potroacărule
  • potroacăre
plural
  • potroacărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procatăr
  • procatărul
  • procatăru‑
plural
  • procatări
  • procatării
genitiv-dativ singular
  • procatăr
  • procatărului
plural
  • procatări
  • procatărilor
vocativ singular
  • procatărule
  • procatăre
plural
  • procatărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procatâr
  • procatârul
  • procatâru‑
plural
  • procatâri
  • procatârii
genitiv-dativ singular
  • procatâr
  • procatârului
plural
  • procatâri
  • procatârilor
vocativ singular
  • procatârule
  • procatâre
plural
  • procatârilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protacăr
  • protacărul
  • protacăru‑
plural
  • protacări
  • protacării
genitiv-dativ singular
  • protacăr
  • protacărului
plural
  • protacări
  • protacărilor
vocativ singular
  • protacărule
  • protacăre
plural
  • protacărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protacâr
  • protacârul
  • protacâru‑
plural
  • protacâri
  • protacârii
genitiv-dativ singular
  • protacâr
  • protacârului
plural
  • protacâri
  • protacârilor
vocativ singular
  • protacârule
  • protacâre
plural
  • protacârilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protocâr
  • protocârul
  • protocâru‑
plural
  • protocâri
  • protocârii
genitiv-dativ singular
  • protocâr
  • protocârului
plural
  • protocâri
  • protocârilor
vocativ singular
  • protocârule
  • protocâre
plural
  • protocârilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

procator potracăn potracăr potrăcân potroacăn potroacăr procatăr procatâr protacăr protacâr protocâr

etimologie: