26 de definiții pentru procator
din care- explicative (19)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCATOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor.
PROCATOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
procator [At: N. TEST. (1648), 167r/6 / V: (înv) plocatăr[1], pocrătol, potracăn, potracăr, potrăcân, potroacăn, potroacăr, ~tăr, ~catâr, protacăr, protacâr, protocâr / Pl: ~i / E: mg prókátor] 1 sm (Trs) Avocat. 2 a (Reg; îf procatăr) Cu minte, cu umor. 3 sm (Zlg; reg; îf protocâr, potracăr) Broatec (Hyla arborea). 4 sm (Ban; îf procatăr) Procuror fiscal. 5 sm (Înv) Persoană împuternicită.
- În referința încrucișată, varianta de față este accentuată: plocatăr — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCATOR s.m. (Ban., Trans. S) Avocat. C: Prokator. Causidicus. AC, 363. Carii fac încă giudecate strîmbe ? Procatorii și notariușii. PP, 6r. Procator, adecă așezători de vorbă. CAL. 1733, 20. // A: Protacăn, adecă așezător de vorbă. CAL, 1762, 122r. Variante: protacăn (CAL. 1762, 122r. Etimologie: magh. prókátor. Vezi și procatorie. Cf. a r c a, u r ă t o r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plocatăr[1] sm vz procator
- În definiția principală, cuv. este accentuat: plocatăr — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potracăn sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potracăr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potrăcân sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potroacăn sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potroacăr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
procatăr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
procatâr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
protacăr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
protacâr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
protocâr sm vz procator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCATĂR, procatări, s. m. (Regional) Avocat. Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROCATĂR, procatări, s. m. (Reg.) Avocat. – Magh. prókátor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PROTACĂN s.m. v. procator.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
procátăr m. (ung. prókátor, d. lat. procurator). Trans. Avocat. – Și -tácăr. V. procurator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
protácăr, V. procatăr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
procator (reg.) s. m., pl. procatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!procator (reg.) s. m., pl. procatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
procator s. m., pl. procatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCATOR s. v. apărător, avocat, primar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procator s. v. APĂRĂTOR. AVOCAT. PRIMAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
procator (procatori), s. m. – (Trans.) Avocat. – Var. procatăr. Mag. prókátor (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
procator, procatori, s.m. (reg.) 1. avocat. 2. (în forma: procatăr) procuror fiscal. 3. (înv.) persoană împuternicită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
procator, procatorisubstantiv masculin
-
- Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- prókátor DEX '09 DEX '98 DLRM