dexonline

info

26 de definiții pentru procator

din care

explicative DEX (17)
ortografice DOOM (3)
etimologice (1)
sinonime (2)
regionalisme (3)

Explicative DEX

PROCATOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor.

procator [At: N. TEST. (1648), 167^r/6 / V: (înv) plocatăr^[1], pocrătol, potracăn, potracăr, potrăcân, potroacăn, potroacăr, ~tăr, ~catâr, protacăr, protacâr, protocâr / Pl: ~i / E: mg prókátor] 1 sm (Trs) Avocat. 2 a (Reg; îf procatăr) Cu minte, cu umor. 3 sm (Zlg; reg; îf protocâr, potracăr) Broatec (Hyla arborea). 4 sm (Ban; îf procatăr) Procuror fiscal. 5 sm (Înv) Persoană împuternicită.

În referința încrucișată, varianta de față este accentuată: plocatăr — LauraGellner

plocatăr^[1] sm vz procator

În definiția principală, cuv. este accentuat: plocatăr — LauraGellner

potracăn sm vz procator

potracăr sm vz procator

potrăcân sm vz procator

potroacăn sm vz procator

potroacăr sm vz procator

procatăr sm vz procator

procatâr sm vz procator

protacăr sm vz procator

protacâr sm vz procator

protocâr sm vz procator

PROCATĂR, procatări, s. m. (Regional) Avocat. Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE.

PROCATĂR, procatări, s. m. (Reg.) Avocat. – Magh. prókátor.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

procátăr m. (ung. prókátor, d. lat. procurator). Trans. Avocat. – Și -tácăr. V. procurator.

protácăr, V. procatăr.

Ortografice DOOM

procator (reg.) s. m., pl. procatori

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!procator (reg.) s. m., pl. procatori

procator s. m., pl. procatori

Etimologice

procator (procatori), s. m. – (Trans.) Avocat. – Var. procatăr. Mag. prókátor (Tiktin).

Sinonime

PROCATOR s. v. apărător, avocat, primar.

procator s. v. APĂRĂTOR. AVOCAT. PRIMAR.

Regionalisme / arhaisme

PROCATOR s.m. (Ban., Trans. S) Avocat. C: Prokator. Causidicus. AC, 363. Carii fac încă giudecate strîmbe ? Procatorii și notariușii. PP, 6^r. Procator, adecă așezători de vorbă. CAL. 1733, 20. // A: Protacăn, adecă așezător de vorbă. CAL, 1762, 122^r. Variante: protacăn (CAL. 1762, 122^r. Etimologie: magh. prókátor. Vezi și procatorie. Cf. a r c a, u r ă t o r.

procator, procatori, s.m. (reg.) 1. avocat. 2. (în forma: procatăr) procuror fiscal. 3. (înv.) persoană împuternicită.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

PROTACĂN s.m. v. procator.

Intrare: procator

procator substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	procator	procatorul procatoru‑
nominativ-acuzativ	plural	procatori	procatorii
genitiv-dativ	singular	procator	procatorului
genitiv-dativ	plural	procatori	procatorilor
vocativ	singular	procatorule procatore
vocativ	plural	procatorilor

potracăn substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potracăn	potracănul potracănu‑
nominativ-acuzativ	plural	potracăni	potracănii
genitiv-dativ	singular	potracăn	potracănului
genitiv-dativ	plural	potracăni	potracănilor
vocativ	singular	potracănule potracăne
vocativ	plural	potracănilor

plocatăr

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

potracăr admite vocativul substantiv masculin

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potracăr	potracărul potracăru‑
nominativ-acuzativ	plural	potracări	potracării
genitiv-dativ	singular	potracăr	potracărului
genitiv-dativ	plural	potracări	potracărilor
vocativ	singular	potracărule potracăre
vocativ	plural	potracărilor

potrăcân substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potrăcân	potrăcânul potrăcânu‑
nominativ-acuzativ	plural	potrăcâni	potrăcânii
genitiv-dativ	singular	potrăcân	potrăcânului
genitiv-dativ	plural	potrăcâni	potrăcânilor
vocativ	singular	potrăcânule potrăcâne
vocativ	plural	potrăcânilor

potroacăn substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potroacăn	potroacănul potroacănu‑
nominativ-acuzativ	plural	potroacăni	potroacănii
genitiv-dativ	singular	potroacăn	potroacănului
genitiv-dativ	plural	potroacăni	potroacănilor
vocativ	singular	potroacănule potroacăne
vocativ	plural	potroacănilor

potroacăr substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potroacăr	potroacărul potroacăru‑
nominativ-acuzativ	plural	potroacări	potroacării
genitiv-dativ	singular	potroacăr	potroacărului
genitiv-dativ	plural	potroacări	potroacărilor
vocativ	singular	potroacărule potroacăre
vocativ	plural	potroacărilor

procatăr substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	procatăr	procatărul procatăru‑
nominativ-acuzativ	plural	procatări	procatării
genitiv-dativ	singular	procatăr	procatărului
genitiv-dativ	plural	procatări	procatărilor
vocativ	singular	procatărule procatăre
vocativ	plural	procatărilor

procatâr substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	procatâr	procatârul procatâru‑
nominativ-acuzativ	plural	procatâri	procatârii
genitiv-dativ	singular	procatâr	procatârului
genitiv-dativ	plural	procatâri	procatârilor
vocativ	singular	procatârule procatâre
vocativ	plural	procatârilor

protacăr substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	protacăr	protacărul protacăru‑
nominativ-acuzativ	plural	protacări	protacării
genitiv-dativ	singular	protacăr	protacărului
genitiv-dativ	plural	protacări	protacărilor
vocativ	singular	protacărule protacăre
vocativ	plural	protacărilor

protacâr substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	protacâr	protacârul protacâru‑
nominativ-acuzativ	plural	protacâri	protacârii
genitiv-dativ	singular	protacâr	protacârului
genitiv-dativ	plural	protacâri	protacârilor
vocativ	singular	protacârule protacâre
vocativ	plural	protacârilor

protocâr substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	protocâr	protocârul protocâru‑
nominativ-acuzativ	plural	protocâri	protocârii
genitiv-dativ	singular	protocâr	protocârului
genitiv-dativ	plural	protocâri	protocârilor
vocativ	singular	protocârule protocâre
vocativ	plural	protocârilor

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

procator, procatorisubstantiv masculin

1. regional Apărător, avocat, primar. DEX '09 DEX '98 DLRM

sinonime: apărător avocat primar
- format_quote Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE. DLRLC

etimologie:

limba maghiară prókátor DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.