proboscidian sm [At: C. PETRESCU, C. V. 196 / P: ~di-an / Pl: ~ieni / E: fr proboscidien] 1 (Lpl) Ordin de mamifere mari, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lungă și mobilă, folosită ca organ tactil, olfactiv și de apucare, și prin caninii transformați în defense. 2 (Șls) Animal care face parte din ordinul proboscidian (1).

PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. Animal cu trompă. Guță Mereuță aștepta... trist, cu un nas prelung de proboscidian. C. PETRESCU, C. V. 195. ♦ (La pl.) Ordin de mamifere cu trompă. – Pronunțat: -di-an.

PROBOSCIDIÁN ~éni m. 1) la pl. Ordin de mamifere înzestrate cu trompă lungă și cu o pereche de colți mari de fildeș (reprezentant: elefantul). 2) Mamifer din acest ordin. [Sil. -di-an] /<fr. proboscidien

proboscidián, -ă adj. (d. proboscidă; fr. -dien). Zool. Mamifer cu proboscidă (elefantu). Subst. Un proboscidian.

proboscidian (-di-an) s. m., pl. proboscidieni (-di-eni)

proboscidián s. m. (sil. -di-an), pl. proboscidiéni (sil. -di-eni)

proboscidian (pr. sci), pl. proboscidieni

PROBOSCIDIÉNI (< fr.; {s} gr. proboskis „trompă”) s. m. pl. Ordin de mamifere cu trompă lungă, mobilă (formată din buza superioară și nas), servind ca organ tactil, olfactiv și de apucare, și cu caninii transformați în defense (ex. elefanții actuali, mamutul, mastodontul și dinoteriul fosili).