16 definiții pentru proțăpi proțopi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap.

proțăpi [At: LB / V: (reg) ~țopi / Pzi: ~pesc / E: proțap] 1-2 vtr (Reg) A (se) înțepeni. 3-4 vtr A (se) sprijini. 5 vt (C. i. obiecte) A pune o pană de lemn pentru a face să rămână deschis, despicat etc. 6 vt (Spc) A pune proțap (13) sau căluș în gură pentru a nu vorbi, a nu țipa etc. 7 vt (Rar; c. i. ființe) A lovi cu proțapul (3). 8 vr (D. oameni și animale) A se propti bine pe picioare. 9 vr (Fam; d. oameni) A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 10 vr (Fig; fam; d. oameni) A-și da importanță. 11 vr (Fig; rar) A se împotrivi. 12 vt (Fig; înv) A pretexta. 13 vt (Buc; fig; c. i. oameni) A constrânge pe cineva să facă ceva. 14 vt (Reg; fig) A străpunge cu privirea.

PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se îngâmfa, a-și da importanță. – Din proțap.

PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. (Familiar) 1. Refl. A se posta (provocator) în fața cuiva; fig. a se îngîmfa, a-și da importanță, a face pe grozavul. Ordonă să fie scoase lanțurile de pe mîinile prinșilor și se proțăpi după birou în fața lor. VORNIC, P. 204. Cînd se înfățișează într-un salon... se proțăpește grav și solemn în vaza tuturora. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Rar, despre obiecte) A sta țeapăn (ca un proțap înfipt în pămînt). Puse [în talerul balanței] toți sacii; cumpăna pare că era proțăpită acolo sus. ISPIRESCU, L. 401. 2. Tranz. (Rar) A pune căluș. Călușeii le prindea, Coame, Coade Le tăia, Gurile Le proțăpea. TEODORESCU, P. P. 656. 3. Tranz. A lovi, a izbi. Îl proțăpea cu pumnul drept în falca stingă și cu pumnul sting în falca dreaptă. SADOVEANU, O. E. 137.

A SE PROȚĂPÍ mă ~ésc intranz. 1) reg. A ocupa o poziție verticală fixă, stând ca un proțap. 2) fam. A se posta ostentativ (înaintea cuiva). 3) fig. A fi plin de sine. /Din proțap

A PROȚĂPÍ ~ésc tranz. reg. A face să se proțăpească. /Din proțap

proțăpi v. 1. a înțepeni: parcă era proțăpită acolo sus ISP.; 2. a pune cuiva un scăluș: a proțăpi gura cuiva. ║ (neutru) a se ținea bine, cu putere, de ceva.

PROȚOPÍ vb. IV. v. proțăpi.

proțăpésc v. tr. (d. proțap). Înțepenesc cu proțapu: a proțăpi moara de vînt. Pun căluș ca să nu poată vorbi: a proțăpi gura. Fam. A-ĭ proțăpi cuĭva niște pumnĭ la fălcĭ, a-ĭ pune proptele la fălcĭ, a-l lovi cu pumniĭ la fălcĭ. A-ĭ proțăpi baĭoneta la gît, la pept, a-l opri cu ĭa ca să nu înainteze. V. refl. A scoate peptu înainte cu mîndrie, a se înfige.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă

proțăpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. proțăpeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROȚĂPÍ vb. v. fixa, imobiliza, invoca, înțepeni, pironi, posta, pretexta, prinde.

PROȚĂPI vb. a se posta. (Se ~ înaintea lui.)

proțăpi vb. v. FIXA. IMOBILIZA. INVOCA. ÎNȚEPENI. PIRONI. PRETEXTA. PRINDE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

proțăpi, proțăpesc I. v. t. a bate. II. v. r. a sta cu picioarele înfipte în pământ (în fața cuiva).

Intrare: proțăpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proțăpi
  • proțăpire
  • proțăpit
  • proțăpitu‑
  • proțăpind
  • proțăpindu‑
singular plural
  • proțăpește
  • proțăpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proțăpesc
(să)
  • proțăpesc
  • proțăpeam
  • proțăpii
  • proțăpisem
a II-a (tu)
  • proțăpești
(să)
  • proțăpești
  • proțăpeai
  • proțăpiși
  • proțăpiseși
a III-a (el, ea)
  • proțăpește
(să)
  • proțăpească
  • proțăpea
  • proțăpi
  • proțăpise
plural I (noi)
  • proțăpim
(să)
  • proțăpim
  • proțăpeam
  • proțăpirăm
  • proțăpiserăm
  • proțăpisem
a II-a (voi)
  • proțăpiți
(să)
  • proțăpiți
  • proțăpeați
  • proțăpirăți
  • proțăpiserăți
  • proțăpiseți
a III-a (ei, ele)
  • proțăpesc
(să)
  • proțăpească
  • proțăpeau
  • proțăpi
  • proțăpiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proțopi
  • proțopire
  • proțopit
  • proțopitu‑
  • proțopind
  • proțopindu‑
singular plural
  • proțopește
  • proțopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proțopesc
(să)
  • proțopesc
  • proțopeam
  • proțopii
  • proțopisem
a II-a (tu)
  • proțopești
(să)
  • proțopești
  • proțopeai
  • proțopiși
  • proțopiseși
a III-a (el, ea)
  • proțopește
(să)
  • proțopească
  • proțopea
  • proțopi
  • proțopise
plural I (noi)
  • proțopim
(să)
  • proțopim
  • proțopeam
  • proțopirăm
  • proțopiserăm
  • proțopisem
a II-a (voi)
  • proțopiți
(să)
  • proțopiți
  • proțopeați
  • proțopirăți
  • proțopiserăți
  • proțopiseți
a III-a (ei, ele)
  • proțopesc
(să)
  • proțopească
  • proțopeau
  • proțopi
  • proțopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)