13 definiții pentru privință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință.

PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință.

privință1 sf [At: CR (1846), 172/33 / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: privi1 + -ință] 1 (Îrg) Privire (1). 2 (Pex) Câmp vizual. 3 Punct de vedere Si: aspect, considerent, opinie, părere. 4 Înfățișare. 5 (Îlav) În această (sau, pop, astă) ~ Din acest punct de vedere. 6 (Îlav) Într-o (oarecare) ~ Dintr-un anumit punct de vedere. 7 (Îlav) În unele ~țe Din unele puncte de vedere. 8 (Îlav) În multe ~țe Din multe puncte de vedere. 9 (Îlpp) În această ~ (sau într-o ~) În ceea ce privește. 10 (Îlpp) În ~ța... (înv, cu ~ la...) Referitor la... 11 (Îlpp) În ~ța... Sub aspectul... 12 (Îal) Sub raportul... 13 (Înv; îe) A lua în ~ A lua în considerație. 14 (Îvr) Gând. 15 (Îvr) Intenție.

privință2 sf vz prevenție

PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (Precedat de prep. «în», «într-») a) (În loc. adv.) Privind lucrurile dintr-un anumit punct de vedere. Îi era și milă de dînsa într-o privință, căci era văduvă. SADOVEANU, B. 281. Sînt niște oameni foarte bine, dar cu idei foarte învechite în unele privințe. REBREANU, R. I 29. În privința asta, îi mai bună legea d-voastre de-o mie de ori. CREANGĂ, P. 118. b) (în loc. prep.) Cu privire la... relativ la... Cînticelul dascălului... fără îndoială este, în privința regulilor prosodice, cu mult mai prejos de ingenioasa improvizațiune a vînătorului de curci. ODOBESCU, S. III 10. 2. (Neobișnuit) Faptul de a privi, privire. La nunta-i spre privință Ca prieten se dusese. PANN, P. V. II 83.

PRIVÍNȚĂ ~e f.: În ~a referitor la; în ceea ce privește. Într-o ~ dintr-un anumit punct de vedere. În toate ~ele din toate punctele de vedere. În unele ~e cât privește unele cazuri. /a privi + suf. ~ință

privință f. considerațiune, raport: în toate privințele.

privínță f., pl. e (d. privesc). Considerațiune, raport, punct de vedere: supt această privință, în (orĭ din) toate privințele.

PRIVÍRE, priviri, s. f. 1. Faptul de a privi; funcțiunea organică a ochilor, văz, uitătură, căutătură. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Florica îl măsură din cap pînă-n picioare cu o privire veselă și luătoare în rîs. BUJOR, S. 56. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare. EMINESCU, O. I 134. ♦ Contemplare. Aerul curat, privirea naturei, deșteptară în inima mea suvenirea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 60. ♦ (Concretizat) Organul vederii; ochii. Avea o privire blîndă, albastră, deși în slujba lui... i se încruntau deseori sprîncenele. SADOVEANU, O. VIII 7. Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. 2. Examinare, apreciere, considerare. La o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist. IBRĂILEANU, SP. CR. 174. ◊ Expr. (învechit) A avea (sau a lua) în privire = a avea în vedere, a lua în considerare, a ține seama de... Luînd în privire nădejdea viitoarelor lor venituri, li se puse condiții ca să aibă a ținea fiecare cîte 1000 soldați cu cheltuiala lor. BĂLCESCU, O. II 67. 3. (În locuțiuni) Loc. prep. Cu privire la... (sau, învechit, în privirea...) = referitor la... în privința... Loc. adv. (Rar) În această privire = privind respectiva problemă. Nu te pot sfătui în această privire. Eminescu, N. 55. (Popular) Într-o privire = pe cît se poate, după posibilitate. Cînd mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca în palmă; și doar le și pîrleam eu într-o privire și le ungeam în toată sara cu său amestecat cu muc de lumînare și alună arsă. CREANGĂ, A. 86. 4. (Învechit) Priveliște, aspect. Crunt război! Privire cruntă! ALECSANDRI, P. II 16. Trii polcuri de dragoni... îmbrăcați în roșu. Această îmbrăcăminte are o privire foarte frumoasă. KOGĂLNICEANU, S. 44. Fulgerele cele necontenite înfățoșau o privire ca cum ar arde ceriul. DRĂGHICI, R. 112.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe

privínță s. f., pl. privínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIVÍNȚĂ s. v. privit.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rușine cui gândește ceva rău în privința aceasta – Deviză a Ordinului jartierei, creat în 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, în onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replică la zâmbetele malițioase ale curtenilor, când aceasta, în timpul unui bal, și-a pierdut jartiera. Îndemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situație ambiguă.

Intrare: privință
privință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privință
  • privința
plural
  • privințe
  • privințele
genitiv-dativ singular
  • privințe
  • privinței
plural
  • privințe
  • privințelor
vocativ singular
plural