Din totalul de 23 sunt afișate 20 definiții pentru privilegia, privilegiat   conjugări / declinări

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj. (Despre persoane, grupuri, clase sociale) Care se bucură de privilegii, favorizat. Acei cari au introdus instituțiile liberalo-burgheze la noi... erau tocmai fiii clasei privilegiate. GHEREA, ST. CR. I 328. Vreți binele să vie făr-a contribui. Privilegiați voi înșiși voiți acum a fi. BOLINTINEANU, O. 144. ◊ (Substantivat) Osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiát adj. m., s. m. (sil. -gi-at), pl. privilegiáți; f.sg. privilegiátă, pl. privilegiáte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT adj. v. părtinit.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT adj. v. autorizat.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Privilegiat ≠ neprivilegiat

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (Fig.) Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. [Pron. -gi-at. / cf. fr. privilégié].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent. (< fr. privilégié)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiat a. 1. care se bucură de un privilegiu: clase privilegiate; 2 fig. care e înzestrat cu vr’un dar natural. ║ m. cel ce se bucură de un privilegiu.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*privilegiát1, -ă adj. (fr. privilégié, it. privilegiato). Care se bucură de un privilegiŭ: om privilegiat, societate privilegiată. Fig. Bine înzestrat de natură, de soartă: privelegiat [!] al naturiĭ. Creditor privelegiat, care trebuĭe plătit în aintea [!] altora. Subst. Un privelegiat [!].

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1. În original, greșit: priveligiat, -ă; Var.: privelegiat. - LauraGellner

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. T r a n z. A favoriza (pe cineva), a acorda cuiva o favoare. Om bogat, privilegiat de soartă, cu starea și cu numele moștenite de la părinți. C. PETRESCU, A. 287. Dintre toți copiii, ea era preferata tantei Matilda și deci ea va fi privilegiată în dispozițiunile testamentului. id. C. V. 97. – Pronunțat: -gi-a.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. privilegiéz, 3 sg. și pl. privilegiáză, l pl. privilegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. privilegiéze; ger. privilegiínd (sil. -gi-ind)

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIA vb. v. părtini.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ vb. tr. a acorda un privilegiu; a favoriza. (< fr. privilégier)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink