Din totalul de 26 sunt afișate 20 definiții pentru privilegia, privilegiat   conjugări / declinări

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj. (Despre persoane, grupuri, clase sociale) Care se bucură de privilegii, favorizat. Acei cari au introdus instituțiile liberalo-burgheze la noi... erau tocmai fiii clasei privilegiate. GHEREA, ST. CR. I 328. Vreți binele să vie făr-a contribui. Privilegiați voi înșiși voiți acum a fi. BOLINTINEANU, O. 144. ◊ (Substantivat) Osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10.

privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte

privilegiát adj. m., s. m. (sil. -gi-at), pl. privilegiáți; f.sg. privilegiátă, pl. privilegiáte

PRIVILEGIÁT adj. v. părtinit.

PRIVILEGIÁT adj. v. autorizat.

Privilegiat ≠ neprivilegiat

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (Fig.) Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. [Pron. -gi-at. / cf. fr. privilégié].

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent. (< fr. privilégié)

privilegiat a. 1. care se bucură de un privilegiu: clase privilegiate; 2 fig. care e înzestrat cu vr’un dar natural. ║ m. cel ce se bucură de un privilegiu.

*privilegiát1, -ă adj. (fr. privilégié, it. privilegiato). Care se bucură de un privilegiŭ: om privilegiat, societate privilegiată. Fig. Bine înzestrat de natură, de soartă: privelegiat [!] al naturiĭ. Creditor privelegiat, care trebuĭe plătit în aintea [!] altora. Subst. Un privelegiat [!].

1. În original, greșit: priveligiat, -ă; Var.: privelegiat. - LauraGellner

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza (pe cineva), a acorda cuiva o favoare. Om bogat, privilegiat de soartă, cu starea și cu numele moștenite de la părinți. C. PETRESCU, A. 287. Dintre toți copiii, ea era preferata tantei Matilda și deci ea va fi privilegiată în dispozițiunile testamentului. id. C. V. 97. – Pronunțat: -gi-a.

privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)

privilegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. privilegiéz, 3 sg. și pl. privilegiáză, l pl. privilegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. privilegiéze; ger. privilegiínd (sil. -gi-ind)

PRIVILEGIA vb. v. părtini.

PRIVILEGIÁ vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier].

PRIVILEGIÁ vb. tr. a acorda un privilegiu; a favoriza. (< fr. privilégier)