opțiuni
  • info

3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVIGHETOR2, privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv).

PRIVIGHETOR2, privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv).

PRIVIGHETOR1, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHETOR1, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

privighetor1 sm [At: CR (1846), 1801/10 / V: (reg) prevegit~, ~igăt~, ~igitoriu / E: privighetoare] 1-2 Bărbătuș al privighetoarei (1-2) Si: (reg) privighetoroi (1-2).

privighetor2, ~oare a, sm vz priveghetor[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz privighetor — LauraGellner

PRIVIGHETOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor. corectat(ă)

privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

prevegitor sm vz privighetor1

previgătoriu a vz priveghetor

priveghetor, ~oare [At: MOXA, 370/4 / V: (reg) ~iu, ~eghit~, ~eghitoriu, ~vighe~, ~vighit~, ~vighitoriu, (îvr) previgătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: priveghea + -tor] 1-2 smf, a (Înv; șîf privighetor) (Persoană) care veghează. 3 smf (Trs; îf previghetor) Persoană care veghează noaptea la un mort Si: (reg) privegieș. 4 sf (Trs; pex) Lumânare care arde la capul unui mort și care are, de obicei, lungimea acestuia Si: (reg) toiag. 5 sm (Asr) Paznic. 6 a (Înv) Păzitor. 7 a (Înv) Străjuitor. 8 a (Înv) Pânditor. 9 a (Înv) Urmăritor. 10 a (Înv) Atent. 11 (Mol; înv) Subprefect.

priveghetoriu, ~oare smf, a vz priveghetor

priveghitor, ~oare smf, a vz priveghetor

priveghitoriu, ~oare smf, a vz priveghetor

privigător sm vz privighetor1

privighitor, ~oare smf, a vz priveghetor

privighitoriu, ~oare sn, a vz priveghetor

privigitoriu sm vz privighetor1 corectat(ă)

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Și în forma privighitor) 1. Supraveghetor. Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. 2. (Mold., învechit) Subprefect. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. – Variante: privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.

PRIVEGHETOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor

priveghetor m. 1. cel ce priveghează; 2. od. în Moldova subprefect: nu vă temeți, că doar nu-s priveghetor AL.

priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. Suprefect. S. f., pl. orĭ. O păsărică cenușie (luscinia philoméla) care cîntă și noaptea. Lumînare care arde la capu unuĭ mort (V. veghetoare). – Vechĭ pre-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priveghetor (pop.) s. m., pl. priveghetori

priveghetor (pop.) s. m., pl. priveghetori

priveghetor s. m., pl. priveghetori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVIGHETOR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește și ~.)

*PRIVIGHETOR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește ~.)

PRIVEGHETOR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, supraveghetor.

PRIVEGHETOR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent.

priveghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUBPREFECT. SUPRAVEGHETOR.

priveghetor adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT.

Intrare: privighetor (pasăre)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighetor
  • privighetorul
  • privighetoru‑
plural
  • privighetori
  • privighetorii
genitiv-dativ singular
  • privighetor
  • privighetorului
plural
  • privighetori
  • privighetorilor
vocativ singular
  • privighetorule
plural
  • privighetorilor
privigător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privigitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prevegitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: priveghetor (adj)
priveghetor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorul
  • priveghetoare
  • priveghetoarea
plural
  • priveghetori
  • priveghetorii
  • priveghetoare
  • priveghetoarele
genitiv-dativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorului
  • priveghetoare
  • priveghetoarei
plural
  • priveghetori
  • priveghetorilor
  • priveghetoare
  • priveghetoarelor
vocativ singular — —
plural — —
previgătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveghetoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveghitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveghitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privighitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighitor
  • privighitorul
  • privighitoare
  • privighitoarea
plural
  • privighitori
  • privighitorii
  • privighitoare
  • privighitoarele
genitiv-dativ singular
  • privighitor
  • privighitorului
  • privighitoare
  • privighitoarei
plural
  • privighitori
  • privighitorilor
  • privighitoare
  • privighitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
privighitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privighetor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighetor
  • privighetorul
  • privighetoare
  • privighetoarea
plural
  • privighetori
  • privighetorii
  • privighetoare
  • privighetoarele
genitiv-dativ singular
  • privighetor
  • privighetorului
  • privighetoare
  • privighetoarei
plural
  • privighetori
  • privighetorilor
  • privighetoare
  • privighetoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: priveghetor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorul
  • priveghetoru‑
plural
  • priveghetori
  • priveghetorii
genitiv-dativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorului
plural
  • priveghetori
  • priveghetorilor
vocativ singular
  • priveghetorule
plural
  • priveghetorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighitor
  • privighitorul
  • privighitoru‑
plural
  • privighitori
  • privighitorii
genitiv-dativ singular
  • privighitor
  • privighitorului
plural
  • privighitori
  • privighitorilor
vocativ singular
  • privighitorule
plural
  • privighitorilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighetor
  • privighetorul
  • privighetoru‑
plural
  • privighetori
  • privighetorii
genitiv-dativ singular
  • privighetor
  • privighetorului
plural
  • privighetori
  • privighetorilor
vocativ singular
  • privighetorule
plural
  • privighetorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

privighetor, privighetorisubstantiv masculin

etimologie:

priveghetor, priveghetorisubstantiv masculin
priveghetoare, priveghetoaresubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană care priveghează. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. prin specializare Supraveghetor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: supraveghetor
      • format_quote Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. DLRLC
      • format_quote Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. DLRLC
    • 1.2. învechit Subprefect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: subprefect
      • format_quote Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
etimologie:
  • Priveghea + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.