2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVIGHETÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHETÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

privighetor2, ~oare a, sm vz priveghetor[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz privighetor LauraGellner

privighetor1 sm [At: CR (1846), 1801/10 / V: (reg) prevegit~, ~igăt~, ~igitoriu / E: privighetoare] 1-2 Bărbătuș al privighetoarei (1-2) Si: (reg) privighetoroi (1-2).

PRIVIGHETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor.

PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

prevegitor sm vz privighetor1

previgătoriu a vz priveghetor

priveghetor, ~oare [At: MOXA, 370/4 / V: (reg) ~iu, ~eghit~, ~eghitoriu, ~vighe~, ~vighit~, ~vighitoriu, (îvr) previgătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: priveghea + -tor] 1-2 smf, a (Înv; șîf privighetor) (Persoană) care veghează. 3 smf (Trs; îf previghetor) Persoană care veghează noaptea la un mort Si: (reg) privegieș. 4 sf (Trs; pex) Lumânare care arde la capul unui mort și care are, de obicei, lungimea acestuia Si: (reg) toiag. 5 sm (Asr) Paznic. 6 a (Înv) Păzitor. 7 a (Înv) Străjuitor. 8 a (Înv) Pânditor. 9 a (Înv) Urmăritor. 10 a (Înv) Atent. 11 (Mol; înv) Subprefect.

privigător sm vz privighetor1

PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Și în forma privighitor) 1. Supraveghetor. Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. 2. (Mold., învechit) Subprefect. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. – Variante: privighetór, -oáre, privighitór, -oare s. m. și f.

PRIVEGHETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor

priveghetor m. 1. cel ce priveghează; 2. od. în Moldova subprefect: nu vă temeți, că doar nu-s priveghetor AL.

priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. Suprefect. S. f., pl. orĭ. O păsărică cenușie (luscinia philoméla) care cîntă și noaptea. Lumînare care arde la capu unuĭ mort (V. veghetoare). – Vechĭ pre-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

priveghetoáre (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre

priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri

priveghetoáre (persoană) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre

priveghetór s. m., pl. priveghetóri

arată toate definițiile

Intrare: privighetor
privighetor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privigător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privigitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: priveghetor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorul
  • priveghetoru‑
plural
  • priveghetori
  • priveghetorii
genitiv-dativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorului
plural
  • priveghetori
  • priveghetorilor
vocativ singular
  • priveghetorule
  • priveghetore
plural
  • priveghetorilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighetor
  • privighetorul
  • privighetoru‑
plural
  • privighetori
  • privighetorii
genitiv-dativ singular
  • privighetor
  • privighetorului
plural
  • privighetori
  • privighetorilor
vocativ singular
  • privighetorule
  • privighetore
plural
  • privighetorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighitor
  • privighitorul
  • privighitoru‑
plural
  • privighitori
  • privighitorii
genitiv-dativ singular
  • privighitor
  • privighitorului
plural
  • privighitori
  • privighitorilor
vocativ singular
  • privighitorule
  • privighitore
plural
  • privighitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

priveghetor priveghetoare privighetoare privighetor privighitoare privighitor

  • 1. popular Persoană care priveghează.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • exemple
      • Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262.
        surse: DLRLC
      • Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Priveghea + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX