PRIVATĂ, privăți, s. f. Closet, latrină, (popular) umblătoare. Trei bărăci de privăți, cu ușile date în lături. C. PETRESCU, Î. IX 42.

PRIVATĂ ~e f. pop. Încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; toaletă; closet; latrină. /<fr. privé, lat. privatus

privată f. umblătoare.

*privátă f., pl. e și ățĭ (fr. privé, it. privato). Latrină.

PRIVAT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus.

prevadă sf vz privat

privadă sf vz privat

privat, ~ă [At: CANTEMIR, I.I. II, 329 / V: (reg) prevadă (Pl: prevăzi, prevezi) sf, ~adă (Pl: ~văzi, ~vezi) sf ~văd s / Pl: (1-6) ~ați, (7) ~văți / E: lat privatus, ger privat, fr privé] 1 a (Liv) Particular. 2-3 a, sm (Liv) (Care aparține unui) particular. 4-5 av, a (Liv) (În mod) individual. 6 a (Înv) Diferit. 7 sf (Pop) Closet. 8 sf (Pop) Una dintre figurile realizate cu un fir de ață înnodat și petrecut printre degete într-un anumit fel, la jocul de copii numit „chipurile cu ața”.

privăd s vz privat

JUS PRIVATUM (lat.) = Dreptul particularilo; dreptul civil.

PRIVAT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. (Livr.) Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus.

PRIVAT, -Ă, privați, -te, adj. (În opoziție cu public, de stat, obștesc) Particular, individual. Proprietatea privată asupra mijloacelor de producție împiedică subordonarea producției nevoilor de consum ale societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 31. Restrîns în întrebuințarea casnică și în relațiile private, dialectul putea să piară. RUSSO, S. 71. Trăia de zgomot departe, într-o cameră privată. ALEXANDRESCU, M. 208.

PRIVAT, -Ă adj. Particular, individual. [< lat. privatus, cf. fr. privé].

PRIVAT, -Ă adj. particular, individual. (< fr. privé, lat. privatus)

PRIVAT ~tă (~ți, ~te) Care aparține unei persoane ca individ izolat; care este al unei singure persoane; particular; personal; individual. Întreprindere ~tă. /<fr. privé, lat. privatus

privat a. 1. fără funcțiuni publice: om privat; 2. ce n’are un caracter public: vieață privată, afaceri private.

*privát, -ă adj. (lat. privatus). Fără funcțiunĭ publice: om privat. Particular, care nu-ĭ a statuluĭ: școală privată. Interior, intim: vĭața privată. Adv. Ca om privat: a trăi privat.

privată (pop.) s. f., g.-d. art. privatei; pl. private

privată (pop.) s. f., g.-d. art. privatei; pl. private

privată s. f., pl. private

privată s. f., pl. privăți (private)

+privat² s. n. (și: în ~) corectat(ă)

privat¹ adj. m., s. m., pl. privați; adj. f. privată, pl. private

*privat adj. m., pl. privați; f. privată, pl. private

PRIVATĂ s. v. closet, toaletă, vece.

privată s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.

PRIVAT adj. v. particular.

PRIVAT adj. 1. individual, particular, personal, propriu. (Proprietate ~.) 2. domestic, intim, particular, personal. (Probleme ~.) 3. v. intim.

PRIVAT adj. domestic, intim, particular, personal. (Probleme ~.)

privat adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU.

Privat ≠ public