2 intrări

11 definiții

PRISĂCĂRÍT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it.

PRISĂCĂRÍT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it.

PRISĂCĂRÍT s. n. 1. Prisacărie. 2. (Învechit) Dare care se plătea pe stupi.

PRISĂCĂRÍT s. v. apicultură.

PRISĂCĂRÍT n. 1) v. PRISĂCĂRIE. 2) ist. Dare pentru prisăci. /prisăcar + suf. ~it

prisăcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pe prisăcĭ.

prisăcărí, prisăcărésc, vb. IV (înv.) a se îndeletnici cu apicultura.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRISĂCĂRIT s. albinărie, albinărit, apicultură, prisăcărie, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

PRISĂCĂRÍT (< prisăcar) s. n. Prisăcărie. 2. (În 1715-1726, în Moldova) Dare pentru stupi.

Intrare: prisăcărit
prisăcărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prisăcărit prisăcăritul
plural
genitiv-dativ singular prisăcărit prisăcăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: prisăcări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prisăcări prisăcărire prisăcărit prisăcărind singular plural
prisăcărește prisăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prisăcăresc (să) prisăcăresc prisăcăream prisăcării prisăcărisem
a II-a (tu) prisăcărești (să) prisăcărești prisăcăreai prisăcăriși prisăcăriseși
a III-a (el, ea) prisăcărește (să) prisăcărească prisăcărea prisăcări prisăcărise
plural I (noi) prisăcărim (să) prisăcărim prisăcăream prisăcărirăm prisăcăriserăm, prisăcărisem*
a II-a (voi) prisăcăriți (să) prisăcăriți prisăcăreați prisăcărirăți prisăcăriserăți, prisăcăriseți*
a III-a (ei, ele) prisăcăresc (să) prisăcărească prisăcăreau prisăcări prisăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)