principialitate sf [At: IORDAN, L. R. A. 185 / P: ~pi-a~ / E: principial + -itate] 1-5 Însușire de a fi principial (1-5). 6 Însușire de a respecta anumite principii (15).

PRINCIPIALITATE s. f. Însușirea de a fi principial. Sufletul viu al leninismului este principialitatea și intransigența neclintită în lupta împotriva dușmanului comunismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. – Pronunțat: -pi-a-.

PRINCIPIALITATE s.f. Caracter principial. [< principial + -itate, după rus. prințipalinosti].

PRINCIPIALITATE s. f. însușirea de a fi principial. (după rus. prințipalinosti)

PRINCIPIALITATE f. 1) Caracter principial. 2) Atitudine principială. [Sil. -pi-a-] /principal + suf. ~itate

principialitate (desp. -pi-a-) s. f., g.-d. art. principialității

principialitate (-pi-a-) s. f., g.-d. art. principialității

principialitate s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. principialității

PRINCIPIALITATE. Subst. Principialitate, obiectivitate, obiectivism, nepărtinire (Pop.), imparțialitate; dreptate, echitate, justețe. Consecvență, constantă, statornicie, fidelitate, lealitate, loialitate. Cinste, corectitudine. Integritate, incoruptibilitate. Adj. Principial, obiectiv, obiectivist (ieșit din uz), nepărtinitor (pop.), imparțial; drept, echitabil, just. Consecvent, constant, statornic; fidel, leal, loial. Cinstit, corect. Integru, incoruptibil. Vb. A fi principial, a fi obiectiv (nepărtinitor, imparțial). Adv. (În mod) principial, obiectiv, imparțial; fără ocolișuri, fără părtinire. V. adevăr, cinste, comportare, conștiinciozitate, dreptate.