2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

primicer2 sn vz primnicer

primicer1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 50r/13 / V: (înv) ~ichir, ~cier / Pl: ~i / E: ml primicerius] 1 (Trs) Căpetenie a călușarilor. 2 Conducător secund al călușarilor. 3 (Înv) Superior al cântăreților bisericești. 4 Ajutor al unui prelat în timpul slujbei bisericești. 5 Cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare, în Roma antică. 6 Căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase.

PRIMICÉR, primiceri, s. m. (Transilv.) Conducător secund al călușarilor. Conducătorul [călușarilor] se numește stariț; al doilea e primicerul (mutul călușarilor) a cărui sarcină este de a întreba pe stariț ce joc poftește să se joace. PAMFILE, S. V. 54.

PRIMICÉR, primiceri, s. m. (Reg.) Conducător secund al călușarilor. – Lat. primicerius.

PRIMICÉR s.m. 1. Cel dintâi dintr-un corp dintr-o grupare (în vechea Romă). 2. Căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. [Var. primicier s.m. / < lat. primicerius, cf. fr. primicier].

PRIMICÉR s. m. 1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare. 2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. (< lat. primicerius)

primicer m. 1. capul călușarilor; 2. superiorul cântăreților bisericești. [Lat. PRIMICERIUS, cap, căpetenie].

primicér m. (lat. primicerius, d. primus, întîĭu, și cera, ceară, adică „primu înscris pe o tablă ceruită”). Cant. Ajutoru șefuluĭ (starețuluĭ) călușarilor. Primichír (mgr. primikírios), ajutor al unuĭ prelat cînd slujește.

primnicer sn [At: VICIU, GL. / V: ~mi~ / Pl: ? / E: ns cf pimniță] (Trs) Adăpost de scânduri ridicat lângă șură, în care se depozitează pleava, cocenii etc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

primicér (primicéri), s. m.1. Dascăl. – 2. Conducătorul călușarilor. – Var. înv. primichir. Mgr. πριμιϰήριος (V. Bogrea, Urme bizantine în românește, în Lui N. Iorga omagiu, Craiova 1922, p. 541-63). Var. este din sec. XVII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

primnicér, primnicére, s.n. (reg.) adăpost de scânduri (ridicat lângă șură), în care se depozitează pleava, cocenii.

primiceri (Biz.) (< gr. sg. πριμιχήριος, lat. primicerius), cântăreți care, câte unul la fiecare strană*, urmau imediat după domestic*. Se numeau astfel pentru că de la p. începea numărătoarea cântăreților.

Intrare: primicer
primicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: primnicer
primnicer substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primnicer
  • primnicerul
  • primniceru‑
plural
  • primnicere
  • primnicerele
genitiv-dativ singular
  • primnicer
  • primnicerului
plural
  • primnicere
  • primnicerelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primicer
  • primicerul
  • primiceru‑
plural
  • primiceri
  • primicerii
genitiv-dativ singular
  • primicer
  • primicerului
plural
  • primiceri
  • primicerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)