3 definiții pentru primnicer
Explicative DEX
primnicer sn [At: VICIU, GL. / V: ~mi~ / Pl: ? / E: ns cf pimniță] (Trs) Adăpost de scânduri ridicat lângă șură, în care se depozitează pleava, cocenii etc.
primicer2 sn vz primnicer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
primnicer, primnicere, s.n. (reg.) adăpost de scânduri (ridicat lângă șură), în care se depozitează pleava, cocenii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: primnicer
primnicer substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)