4 intrări

Articole pe această temă:

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera.

PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera.

primăvară [At: PSALT. HUR. 64v/14 / A și: ~va / V: (îrg) ~vea~[1], (reg) ~mev~, ~mov~, prinva / Pl: ~veri, (reg) ~vări, ~văre, ~meveri / E: ml primavera] 1 sf Anotimp care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând, în emisfera noastră, intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. 2 sf (D. plante sau părți ale lor; îla) De ~ Care crește în timpul primăverii (1) Si: primăvăratic. 3 sf (Îal) Indică specii sau varietăți ale acestora. 4 sf (D. sămânța plantelor; îal) Care se seamănă în timpul primăverii (1). 5 sf (D. sămânța plantelor; îal) Din care cresc plante primăvăratice. 6 sf (Îal) Care are loc în timpul primăverii (1). 7 sf (Îal) Care este potrivit pentru primăvară (1). 8 sf (Îal) Care se poartă primăvara (1). 9 sf (Îlav) În ~ În timpul primăverii (1). 10 sf (Îal) În fiecare primăvară (1). 11 sf (Îal) În cursul primăverii (1) trecute. 12 sf (Îal) În cursul primăverii (1) viitoare. 13 sf (Îal) La sosirea primăverii (1) viitoare. 14 sf (Îlav) La ~ În cursul primăverii (1) viitoare. 15 sf (Îal) La sosirea primăverii (1). 16 sf (Îlav) Astă ~ În cursul primăverii (1) trecute. 17 sf (Îlav) Spre (sau, îrg, despre, de) ~ Când se apropie primăvara (1). 18 sf (Îe) A bate (un) vânt de ~ (peste ceva) A risipi. 19 av (Îf primăvara) În cursul primăverii (1). 20 av (Îaf) În fiecare primăvară (1). 21 av (Îaf) La începutul primăverii (1). 22 sf (Fig; îe) ~ra vieții Vârstă a tinereții cuiva. 23 sf (Fig; lpl) Ani de tinerețe. 24 sf (Fig; pex; lpl) Vremuri frumoase, fericite. 25 sf (Trs; lpl) Arături sau semănături care se fac în perioada primăverii (1). 26 sfa (Reg) Dansuri populare (hore sau brâuri). 27 sfa Melodii după care se execută primăvara (26). corectată

  1. În original, incorect accentuat: ~vea~ LauraGellner

PRIMĂVÁRĂ, primăveri, s. f. Anotimp care urmează după iarnă și preceda vara, cuprinzînd intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie, caracterizat prin lungirea treptată a zilelor, creșterea temperaturii, înverzirea plantelor etc. E primăvară pe cîmpie. GOGA, P. 9. A revenit frumoasa primăvară, Copacii parcă-s ninși de-atîta floare. VLAHUȚĂ, O. A. I 79. Era o zi frumoasă în dumineca aceea și plăieșii spuneau că n-au mai apucat așa primăvară devreme de cînd îs ei. CREANGĂ, O. A. 47. ◊ (Personificat) Vine primăvara grăbită, totuși parcă se oprește neliniștită și friguroasă în zări. SADOVEANU, O. VI 399. Primăvară, din ce rai Nevisat de pămînteni, Vii cu mîndrul tău alai. TOPÎRCEANU, P. 117. ◊ (Metaforic) Iarnă e aici (arată părul) și niciodată primăvara nu va mai sosi. DELAVRANCEA, O. II 17. ◊ (În proverbe și zicători) El însă a uitat proverbul bătrînesc: Că o floare nicidecum nu face primăvară. DONICI, F. 74. Numai cu o floare nu să face primăvară, Și c-o ceapă și c-o ridiche nu să face grădină. PANN, P. V. II 74. ◊ Loc. adj. De primăvară = care se întîmplă, se face, se petrece etc. primăvara. Ploaie de primăvară.Foaie verde bob năut. Drumul de cine-i bătut? De-o fată străină-n țară Ca ș-un cuc de primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 207. ◊ Loc. adv. La primăvară = în primăvara viitoare (a anului următor). Veni-vor rîndunele din nou la primăvară Și iar vor face cuibul sub streșini peste prag. COȘBUC, P. II 192. Că de-o fi vreo pace-n țară, Va veni la primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 135. Altă-primăvară sau în primăvară = în primăvara trecută. Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți foarte frumoase. NEGRUZZI, S. I 59. ♦ (Adverbial; în formă articulată) în timpul sau în cursul primăverii; în fiecare primăvară. Legumele se seamănă primăvara. Primăvara vieții = tinerețea. ♦ Fig. (La pl.) Ani. Mai trăi-voi primăveri Să-mi văd turmele și cînii? COȘBUC, P. II 171.

PRÍMĂVARĂ ~éri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie și mai. ◊ De ~ a) necesar pentru primăvară; b) care are loc primăvara; caracteristic primăverii. La ~ când va sosi primăvara; în timpul primăverii viitoare. Astă ~ primăvara trecută. De cu ~ încă din timpul primăverii. ~ara vieții tinerețe. 2) la pl. fig. Ani (în tinerețe) fericiți. [G.-D. primăverii] /<lat. primavera

primăvară f. 1. primul din cele patru anotimpuri ale anului care începe cu ecvinoxiul dela 21 Martie; 2. (poetic) an: număr 20 de primăveri; 3. fig. vârsta tinerețelor: în primăvara vieții; vieața-i fu o primăvară EM. [Lat. vulg. PRIMAVERA = clasic VER].

prímăvară și primăváră f., pl. verĭ (lat. pop. primavéra, d. prima, cea dintîĭ, și vera, vară, îld. ver, primăvară; it. pv. cat. sp. pg. primavera, fr. primevère. V. vară). Primu din cele patru anotimpurĭ, de la echinocțiu de primăvară pînă la solstițiu de vară (21 Martie – 21 Iunie). Poet. Tinereță: primăvara vĭețiĭ. An: a trăit doŭă-zecĭ de primăverĭ.

ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. pron. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor] – Lat. istum, ista.

primăvea sf vz primăvară

primevară[1] sf vz primăvară corectată

  1. În original, accentuat incorect: primevară. O confirmă și forma acestei variante în definiția principală — LauraGellner

primova[1] sf vz primăvară

  1. Judecând după cuvântul principal, varianta de față ar trebui să sune: primovară, accentuat uneori și ca în cazul de față — LauraGellner

prinva sf vz primăvară

ĂST, ĂSTĂ, ăști, aste, adj. dem. 1. (Precedă substantivul; cînd urmează după substantiv, are forma ăsta, asta; întrebuințat în vorbirea obișnuită și familiară) Acest, aceasta. Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul, Unde-și au părinții loc mormîntul. Tare-mi este neamul ăsta drag. BENIUC, V, 10. Ion ăsta era o fire închisă. AGÎRBICEANU, S.P. 14. Tot ochii ăștia amîndoi, Așa frumoși, așa senini, Să mi-i aduci tu înapoi – Să nu-i uiți dragă, prin străini. IOSIF, V. 52. Cărarea asta o știa. COȘBUC, P. I 232. Ia să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe. CREANGĂ, P. 24. Ești tu zîna ăstui plai Sau o floare de la rai? ALECSANDRI, P. II 91. ◊ (Emfatic) Acasă cînd a ajuns, Din gură așa a zis: Ieși, măicuță, din căsuță Și-mi deschide ast’ portiță. ȘEZ. II 78. 2. (În opoziție cu alt, celălalt) Acest de aici, de dincolo. Vrei mărul ăsta sau pe celălalt? 3. (Despre măsuri de timp, urmînd după substantiv) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. Ziua asta. Vara asta.Oare n-om păți ceva în noaptea asta? CREANGĂ, P. 130. ◊ (Rar, precedînd substantivul) Rămîi aici în astă noapte. CREANGĂ, P. 214. Iar de altă parte știa bine Și aceea cum că astă dimineață Au fost întru nește căși (= case) străine. BUDAI-DELEANU, Ț. 179. ◊ Loc. adv. (În opoziție cu altă dată) De astă dată sau (mai rar) astă dată = de rîndul acesta, de data aceasta, acum. Dacă văzură că și de astă dată îmblă să-i ajungă, fata... întrebă iară pe cal ce să facă. ISPIRESCU, L. 25. Astă dară plecară noaptea. EMINESCU, N. 15. Astă dară n-ai încotro cotigi (= coti), îi zise. NEGRUZZI, S. I. 92. 4. (Precedînd substantivele «vară», «toamnă», «iarnă») Precedent, trecut. Pînă la una-alta, știi ce-am gîndit eu astă-noapte? CREANGĂ, P. 74. Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți. NEGRUZZI, S. I 59. Astă-iarnă era iarnă, Bătea vîntul și ningea, Și badea la noi venea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăstui, astei și ăstei, gen.-dat. pl. ăstor; (cînd are forma ăsta, asta) gen.-dat. sg. ăstuia, ăsteia, gen.-dat. pl. ăstora.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri

prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri

ástă-prímăvară (primăvara trecută) adv.

!ruscúță-de-prímăvară (plantă) s. f., g.-d. art. ruscúței-de-prímăvară; pl. ruscúțe-de-prímăvară

ástă-primăváră adv.

ástă-primăváră adv. (în tempo rapid: as-primăvară)

ruscúță de prímăvară s. f. + prep. + s. f.

arată toate definițiile

Intrare: primăvară
  • pronunție: primăvară, primăva
substantiv feminin (F58.1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primăvară
  • primăvara
plural
  • primăveri
  • primăverile
genitiv-dativ singular
  • primăveri
  • primăverii
plural
  • primăveri
  • primăverilor
vocativ singular
  • primăvară
  • primăvaro
plural
  • primăverilor
Intrare: astă-primăvară
astă-primăvară adverb
compus
Surse flexiune: DOR
  • astă-primăvară
Intrare: ruscuță-de-primăvară
ruscuță-de-primăvară substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruscuță-de-primăvară
  • ruscuța-de-primăvară
plural
  • ruscuțe-de-primăvară
  • ruscuțele-de-primăvară
genitiv-dativ singular
  • ruscuțe-de-primăvară
  • ruscuței-de-primăvară
plural
  • ruscuțe-de-primăvară
  • ruscuțelor-de-primăvară
vocativ singular
plural
Intrare: violă-de-primăvară
violă-de-primăvară substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violă-de-primăvară
  • viola-de-primăvară
plural
  • viole-de-primăvară
  • violele-de-primăvară
genitiv-dativ singular
  • viole-de-primăvară
  • violei-de-primăvară
plural
  • viole-de-primăvară
  • violelor-de-primăvară
vocativ singular
plural

primăvară

  • 1. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 7 exemple
    exemple
    • E primăvară pe cîmpie. GOGA, P. 9.
      surse: DLRLC
    • A revenit frumoasa primăvară, Copacii parcă-s ninși de-atîta floare. VLAHUȚĂ, O. A. I 79.
      surse: DLRLC
    • Era o zi frumoasă în dumineca aceea și plăieșii spuneau că n-au mai apucat așa primăvară devreme de cînd îs ei. CREANGĂ, O. A. 47.
      surse: DLRLC
    • personificat Vine primăvara grăbită, totuși parcă se oprește neliniștită și friguroasă în zări. SADOVEANU, O. VI 399.
      surse: DLRLC
    • personificat Primăvară, din ce rai Nevisat de pămînteni, Vii cu mîndrul tău alai. TOPÎRCEANU, P. 117.
      surse: DLRLC
    • metaforic Iarnă e aici (arată părul) și niciodată primăvara nu va mai sosi. DELAVRANCEA, O. II 17.
      surse: DLRLC
    • În proverbe și zicători:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • El însă a uitat proverbul bătrînesc: Că o floare nicidecum nu face primăvară. DONICI, F. 74.
        surse: DLRLC
      • Numai cu o floare nu să face primăvară, Și c-o ceapă și c-o ridiche nu să face grădină. PANN, P. V. II 74.
        surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De primăvară = care se întâmplă, se face, se petrece etc. primăvara; necesar pentru primăvară.
      surse: DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ploaie de primăvară.
        surse: DLRLC
      • Foaie verde bob năut. Drumul de cine-i bătut? De-o fată străină-n țară Ca ș-un cuc de primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 207.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială La primăvară = în primăvara viitoare (a anului următor).
      surse: DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Veni-vor rîndunele din nou la primăvară Și iar vor face cuibul sub streșini peste prag. COȘBUC, P. II 192.
        surse: DLRLC
      • Că de-o fi vreo pace-n țară, Va veni la primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 135.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți foarte frumoase. NEGRUZZI, S. I 59.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială De cu primăvară = încă din timpul primăverii.
      surse: NODEX
    • 1.5. expresie Primăvara vieții = tinerețea; tineretul.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.6. (și) adverbial (În forma primăvara) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Legumele se seamănă primăvara.
        surse: DLRLC
    • 1.7. figurat (la) plural Ani (de tinerețe).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Are 20 de primăveri.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Mai trăi-voi primăveri Să-mi văd turmele și cînii? COȘBUC, P. II 171.
        surse: DLRLC

etimologie:

astă-primăvară

  • 1. În primăvara trecută.
    surse: DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți foarte frumoase. NEGRUZZI, S. I 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

violă-de-primăvară

etimologie: